Hotel Iris

Hotel Iris - Yoko Ogawa


...autoare a peste 20 de opere de fictiune, recompensata cu importante premii literare, tradusa in peste 20 de tari, scriitoarea Yōko Ogawa este o voce majora din literatura japoneza actuala. Romanul Hotel Iris poate fi interpretat ca o replica stralucita la Lolita lui Nabokov.

Ce au in comun un traducator taciturn, vaduv de mai bine de 20 de ani, care traieste izolat pe o insula, si o fata de 17 ani, frumoasa, ce isi ajuta mama sa administreze hotelul familiei din oraselul turistic de pe coasta?

De ce se ascunde barbatul departe de forfota litoralului?

Exista voci care spun ca sotia traducatorului nu a murit de moarte buna. Oare esarfa zdrentuita si cu pete de sange descoperita de Mari in casa lui a fost arma crimei?

Si atunci, ce o atrage pe tanara la el?

Pericolul – atat de ispititor pentru o adolescenta bruscata de o mama prea severa –, sau intuitia unei afinitati improbabile?

In Hotel Iris, Yoko Ogawa construieste cu mana sigura panopticul obsedant al fantasmelor violente care se nasc in mintea celor condamnati la singuratate.


Fragment din carte


Prima grija a mamei erau banii. Femeia a deschis usa de la intrare fara sa se sinchiseasca. In acel moment s-a auzit o voce.

- Taci, tarfa!

Vocea barbatului a sagetat drept printre noi. Zarva a incetat. Era o voce puternica si patrunzatoare, dar in ea nu se simtea iritare sau furie. Din contra, avea o nota discreta. Iti dadea iluzia ca un violoncel sau un corn cantase pret de o clipa.

M-am intors si l-am vazut pe palier. Era trecut de varsta mijlocie, poate chiar in pragul batranetii. Purta o camasa alba calcata, pantaloni maro inchis si ti-nea in mana un sacou din acelasi material. In contrast cu femeia atat de ravasita, el nu era transpirat si nici nu rasufla agitat. Nu parea nici stanjenit. Doar cateva suvite de par ii cadeau in dezordine pe frunte.

M-am gandit atunci ca nu mai auzisem niciodata un ordin rostit cu un glas atat de frumos. Era calm, impozant, ferm. Pana si cuvantul .rarfa" sunase fermecator.

"Taci, tarfa!" i-am repetat eu cuvintele in sinea mea.
Insa barbatul nu a mai spus nimic.
Desi nu avea cum sa ajunga pana la el, femeia a scuipat in directia lui si a iesit din hotel. Saliva a aterizat pe covor.

- Atunci va trebui sa achiti tu tot, a tabarat mama pe el. Si o sa-mi dai in plus pentru deranj si curatenie, ca sa fim chit. Iar alta data sa nu mai calci pe aici! Eu nu primesc clienti care provoaca scandal.
Ai priceput?

Ceilalti musterii au inceput sa se indrepte agale catre camerele lor. Barbatul a coborat scarile tragandu-si sacoul pe el, fara sa ridice privirea. A scos doua bancnote din buzunarul de la pantaloni si le-a aruncat pe tejgheaua de la receptie. Aratau jalnic, mototolite. Le-am luat si le-am netezit cu grija, apasandu-le cu palma.

Mi s-a parut ca simt vag in ele caldura trupului sau. Barbatul a iesit in ploaie si s-a indepartat fara sa-mi arunce vreo privire.
Intotdeauna m-am intrebat cine si de ce alesese pentru Hotelul Iris un nume atat de straniu. Toate celelalte hoteluri din zona aveau nume legate de mare. Doar al nostru se numea Iris.

- Se refera la stanjenel, care e o floare foarte frumoasa, nu? Face trimitere si la zeita curcubeului din mitologia greaca. Elegant, nu ti se pare?

Asa imi explicase bunicul mandru, cand eram mica. insa in gradina hotelului nu aveam stanjenei. Nici trandafiri, panselute sau narcise. Aveam doar un corn lasat sa creasca in voie, un arbore zelkova si in rest numai buruieni.

Singurul punct de atractie il reprezenta o mica fantana arteziana din caramida, secara cu mult timp in urma. In mijlocul ei se afla o starueta de ipsos, acoperita cu gainat, infatisand un baietel carliontat, imbracat in frac, care canta la harpa cu capul inclinat ganditor intr-o parte. Nu avea buze si pleoape, lucru care ii dadea un aer foarte trist.

Arcurile rupte si nu se mai putea folosi. Cand se intorcea de pe o parte pe alta, se auzea de parca ar fi strivit o broasca.
Imediat cum veneam de la scoala, mama ma punea sa sterilizez tubul infipt in partea lui dreapta si sa golesc lichidul colectat in punga de la capatul lui. Imi era groaza sa ating tubul acela.

Aveam senzatia ca, daca il loveam catusi de putin, s-ar fi desfacut cu totul si prin gaura aia i s-ar fi varsat afara toate maruntaiele. Lichidul era de un galben superb, care ma facea sa ma minunez cum de exista ceva atat de frumos colorat ascuns in corpul uman. Il desertam in fantana din curte, motiv pentru care baiatul cu harpa avea mereu degetele de la picioare ude...

Limba: romana
Nr. pagini: 192
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2014

RECENZII