Iluzii II. Aventurile unui învăţăcel reticent

Iluzii II
Aventurile unui învăţăcel reticent

O poveste remarcabilă a unei experienţe în apropierea morţii, despre lecţiile pe care ni le pot da îngerii prin intermediul unei prăbuşiri cu avionul, de exemplu.

Dumnezeu nu protejează pe nimeni, căci toţi oamenii sunt deja indestructibili.

Dintr-odată, exact când roţile au atins Pământul fermierului, mi-a dispărut vederea. Nu mă refer la o orbire inconştientă, ci la una ca şi cum cineva m-ar fi legat la ochi cu o panglică neagră.

Nu mai auzeam niciun zgomot. Foşnetul ierbii, vâjâitul vântului, scrâşnetul roţilor… totul a dispărut.

„Nu mai zbor“, m-am gândit. Mi se părea ciudat. Eram convins că zburam. Era doar un vis!

Nu m-am trezit. Am aşteptat cu răbdare ca vederea să îmi revină şi să continui cu partea a doua a visului meu.

A durat mult timp (aşa mi s-a părut mie) până când întunericul m-a părăsit.

Am auzit pe fundal un sunet plin de gingăşie, ca vâjâitul aripilor unei păsări colibri, cu tonalităţi mai joase sau mai înalte, care m-a absorbit complet.

După ce zumzetul a dispărut, visul a continuat.

M-am trezit într-o cameră aflată în cer, colorată ca o după-amiază de vară. Camera avea o fereastră, prin care m-am uitat şi am văzut că mă aflam la 500 de metri de sol. Dedesubt era un peisaj frumos, cu copaci, ale căror frunze erau de un verde smarald, cu mormane de frunze ce sclipeau la soare, cu un râuleţ albastru şi calm, cu un pod şi un orăşel în apropiere.

Pe pajiştea din apropierea oraşului am văzut o horă alcătuită de copii. Unii dintre ei alergau în jurul cercului, jucând un joc pe care nu mi-l puteam aminti.

Locul din jurul meu era gondola unui dirijabil de acum o sută de ani, deşi nu puteam vedea balonul propriu-zis. Nu existau piloţi, panouri de comandă, cineva cu care să vorbesc. Era o chestie plutitoare.

În partea din stânga a camerei se afla o uşă mare, încuiată, cu un semn pe care scria:

Nu deschide această uşă.

Nu aveam nevoie de acel sfat, căci afară m-ar fi aşteptat o cădere interminabilă. Nu mă aflam în mişcare, deci nu era vorba de un dirijabil. Ce anume menţinea în acest caz camera în aer?

Subit, prin minte mi-a trecut o întrebare:

„Vrei să rămâi, sau să te întorci?

Mi se părea ciudat să visez la o astfel de întrebare. Îmi doream să trăiesc în continuare, m-am gândit. Ideea de a trăi dincolo de moarte este cu siguranţă interesantă, dar exista un motiv pentru a mă întoarce.

Ce motiv? Ceva îmi spunea că o prietenă foarte bună se roagă pentru viaţa mea. Oare era vorba de soţia mea? De ce se ruga?

Sunt bine, nu sunt rănit, visez! Moartea este o călătorie pe care o voi face mai târziu, nu în momentul prezent. Mi-ar plăcea să rămân aici, dar trebuie să mă întorc, de dragul ei.

Pentru a doua oară, prin minte mi-a trecut gândul: „Este alegerea ta. Ce preferi: să rămâi, sau să te întorci la convingerea ta că trăieşti?“

Limba: romana

Nr pagini: 112

Dimensiuni: 13X19

An aparitie: 2015

RECENZII