Imaginatia morala

In fond, diferenta cea mai importanta dintre ganditorii de dreapta si cei de stanga (cu toate dezavantajele pe care le implica impartirea ganditorilor politici in doua categorii schematice) este aceea ca primii se intemeiaza pe natura umana, iar cei din urma pe realitatea sociala. Privita de departe, diferenta ramane nerezolvata pana la sfarsitul lumii, pentru ca nimeni niciodata nu va putea dovedi ca natura umana determina calitatea relatiilor sociale (asa cum cred ganditorii de dreapta) ori ca relatiile sociale determina natura umana (asa cum cred ganditorii de stanga). Aristotel a fost foarte echilibrat cand a spus ca omul e o fiinta sociala – nu a facut decat sa precizeze ca, pentru oameni, legaturile cu ceilalti sunt esentiale. Sensul unei posibile relatii de determinare intre natura umana si realitatea sociala, insa, nu l-a precizat. Altii au asumat, curajos, o linie ori alta. De la Rousseau la Marx, multi au spus ca omul e determinat de social. Pe celalalt versant, de la Toma d’Aquino la Kant, la fel de multi au spus invers. Unii, putini, au fost prudenti si n-au spus nimic in aceasta privinta – ca Aristotel. Asta nu inseamna ca nu au scris si ei despre politica, despre guvernare, despre relatiile sociale in general.

„Imaginatia morala este cea care ne ofera baza demnitatii umane si ne invata ca suntem mai mult decat niste maimute goale. Asa cum sugera Burke in 1790, educatia si literatura isi pierd sensul daca sunt lipsite de imaginatie morala. Si, asa cum tot el a lasat sa se inteleaga, spiritul religiei sustine dintotdeauna imaginatia morala, dar si un intreg set de maniere. In lipsa unei astfel de imaginatii, pentru a cita din nou din Burke, ne pomenim alungati «din aceasta lume a ratiunii, a ordinii, a pacii, a virtutii si a penitentei rodnice, in lumea antagonica a nebuniei, a viciilor, a confuziei si a regretelor permanente».“ - Russell Kirk

Limba: romana
Nr. pagini: 384
Dimensiuni: 13X21
An aparitie: 2014

RECENZII