Inteligenţa. Scurt istoric

...''Inteligenţa. Scurt istoric''


...care este natura inteligenţei umane?

Cum se poate măsura?

Poate fi educată sau depinde exclusiv de moştenirea genetică?

Anna Cianciolo şi Robert Sternberg oferă un istoric concis şi bine sistematizat al modului în care psihologii au folosit instrumentele ştiinţifice pentru a răspunde acestor întrebări.

Cartea descrie cele mai uzitate teste de inteligenţă, discută diferitele faţete ale inteligenţei (inclusiv din perspectiva biologică şi antropologică) şi prezintă recentele dezbateri asupra diferenţelor de QI dintre sexe şi rase.

Anna T. Cianciolo este lector universitar la University of Illinois Urbana-Champaign şi este specializată în învăţarea asistată de tehnologie, în testarea psihoraetrică şi în psihologia organizaţională.

Robert J. Sternberg este, începând din 2010, rector la Oklahoma State University. Specializat în psihologia inteligenţei, a emoţiilor şi a resurselor umane, a mai fost tradus la Editura Trei cu volumul Săgeata lui Cupidon, Cursul dragostei în timp.
…………………………………

Fragment din carte:

MĂSURAREA INTELIGENŢEI

Închipuiţi-vă că cei trei orbi de la începutul primului capitol s-au hotărât să măsoare "elefănţenia" unui animal oarecare. Cum ar proceda, în acest caz, fiecare dintre ei? Cel care consideră că elefanţii sunt asemenea copacilor ar putea măsura diametrul picioarelor celeilalte creaturi.

Orbul care crede că elefanţii sunt asemănători şerpilor ar măsura agilitatea şi forţa trompei sau cozii celuilalt animal. Maimuţele, cu coada lor agăţătoare, ar aduce mai mult cu elefantul decât, să spunem, retrieverii aurii.

Cel de-al treilea orb, considerând că elefanţii sunt ca nişte ziduri, ar măsura înălţimea şi lăţimea noii creaturi. în acest caz, este firesc ca balenele să aducă mai mult cu elefanţii decât şoarecii, de exemplu.

Tot aşa cum cei trei orbi ar fi obţinut din măsurarea "elefănţeniei" anumite valori în baza noţiunii lor despre elefanţi, şi oamenii de ştiinţă concep testele de inteligenţă în funcţie de modul în care înţeleg natura acesteia. în acest capitol vă înfăţişăm un istoric succint al abordărilor măsurătorilor mentale, concentrându-ne în special asupra măsurătorilor începând cu sfârşitul secolului al nouăsprezecelea.

Vom descrie, totodată, câteva teste moderne de inteligenţă, arătând cum teoriile inteligenţei la care aderă un specialist influenţează testele concepute pentru măsurarea acesteia.

...dar, până la urmă, de ce trebuie testată inteligenţa?

Psihologii, educatorii, specialiştii din domeniul medicinii, responsabilii de admiteri şi angajatorii recurg la testele de inteligenţă pentru a măsura diferenţele existente între aptitudinile intelectuale ale indivizilor sau pentru a monitoriza modificările survenite în capacitatea intelectuală a unui anumit individ de-a lungul timpului.

Educatorii, de exemplu, întrebuinţează informaţiile de la testele de inteligenţă pentru a lua decizii în privinţa celor care se califică pentru obţinerea de asistenţă educaţională. Angajatorii sau responsabilii de admiteri pot folosi informaţiile privind diferenţele de inteligenţă pentru a stabili cine urmează a fi plasat într-o structură ocupaţională sau o şcoală anume.

Specialiştii din domeniul medicinei recurg la testele de inteligenţă pentru a identifica deficienţele mentale apărute ca urmare a dezvoltării deficitare, a carenţelor de învăţare, a bolii sau a traumatismelor craniene.

Se înţelege de la sine, psihologii utilizează testele de inteligenţă pentru a-şi efectua cercetările. Oameni de aproape orice vârstă, de la bebeluşi până la persoane aflate la vârsta senectuţii, pot fi supuşi unui test de inteligenţă.
………………

CUPRINS:

Prefaţă

1. Natura inteligenţei

2. Măsurarea inteligenţei

3. Educarea inteligenţei

4. Bazele genetice şi de mediu ale inteligenţei

5. Diferenţele intergrupale de inteligenţă

Concluzii finale

Bibliografie


Autori:

Anna T. Cianciolo
Robert J. Sternberg

Limba:romana
Nr. pagini:240
Dimensiuni:13x20
An aparitie:2012

RECENZII