Ion Barbu. Micromonografie

„Dinu Pillat a moştenit în largă măsură disponibilitatea intelectuală a lui Ion Pillat, largheţea sa de spirit care-i îngăduie, dincolo de obsesii şi fanatisme, să îmbrăţişeze o mare varietate de formule poetice. O curiozitate rasată, domoală, oarecum protocolară, care se fereşte de «originalitatea» acuzată ca de o aventură dizgraţioasă. O notă de chibzuinţă seniorială, de aristocratic echilibru intră în componenţa unei atari atitudini întemeiate pe livresc, pe documentul produs cu hărnicie, cu voie bună şi cu o ireproşabilă civilitate. E o curiozitate de gentilom care nu încalcă anume limite, nu fraternizează şi ocoleşte polemica gesticulară, zgomotoasă, satisfăcându-se în surprinderea pitorescului, plantat între o admiraţie de bun-gust şi o uşoară ironie.“ (Gheorghe GRIGURCU)

„Meritul cărţii despre Ion Barbu este de a face din dificilul poet al Jocului secund un autor aproape accesibil... Cititorul comun se poate declara satisfăcut că a înţeles ceea ce părea de neînţeles. Dar un cititor mai perspicace va observa că spulberarea misterului poeziei e numai aparentă şi că dificultăţile reîncep de la cel dintâi vers.“ (Nicolae MANOLESCU)

„Nici o propoziţie din cele scrise de Dinu Pillat nu poate fi respinsă de vreun exeget al lui Ion Barbu, iar ansamblul caracterizărilor oferite de el se sintetizează într-un foarte pregnant portret intelectual al autorului. Alături de cartea lui Tudor Vianu, a cărei replică modernă este, cea a lui Dinu Pillat constituie o lectură critică obligatorie pentru oricine încearcă să se iniţieze în universul barbian. De aici încolo, libertatea interpretărilor originale aparţine oricui, dar limitele acestei libertăţi sunt trasate în aceste exegeze, clasice nu numai prin formulările pe care le conţin, ci şi în sensul etimologic al cuvântului, «de recomandat studierii în clasă».“ (Roxana SORESCU)

„Meritul principal al lucrării ni se pare acela de a fi reuşit să prindă, în spaţiul restrâns al unei micromonografii, întreaga personalitate a lui Ion Barbu... Dinu Pillat domină autoritar subiectul şi atunci când se referă la omul Ion Barbu (aducând cu acest prilej material faptic inedit), cât şi atunci când are în vedere creaţia.“ (Liviu GRĂSOIU)

„De ce această opţiune pentru opera şi personalitatea lui Ion Barbu? Încercăm un răspuns având ca punct de sprijin o teză din monografia lui Tudor Vianu despre Ion Barbu. Criticul disociază la un moment dat între scriitorii a căror operă este caracterizată prin unitate, printr-o dezvoltare uniliniară (ceea ce ar ţine de o atitudine raţională, care este în esenţa ei «electivă şi constructivă») – în această categorie ar intra... Ion Pillat – şi spiritele orientate spre o multiplicitate de direcţii, spiritele contradictorii şi dilematice, din categoria «abjuratorilor şi convertiţilor», a celor «care se nasc a doua oară», precum Paul pe drumul Damascului, structurile caracterizate prin plurivocitate – în această categorie intrând, bineînţeles, Ion Barbu. Să fie Dinu Pillat sedus de astfel de structuri plurivoce? Proza, dar şi critica sa ne pot oferi un răspuns afirmativ la această întrebare...“ (George ARDELEANU)

Prezenta ediţie, a treia, a micromonografiei Ion Barbu, apărută iniţial în 1969, reia ediţia din 1982 (revăzută de autor până în 1975) şi cuprinde, în plus, o Addenda cu pagini de corespondenţă şi un Dosar de referinţe critice.

Limba: romana
Nr. pagini: 231
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2014

RECENZII