Reconsiderarea la care asistam in ultimii ani si reevaluarea Evului Mediu priveste in mod deosebit cultura sa. Daca aceasta cultura nu se prezinta ca un organism echilibrat, calm, consecvent rational, asemenea perioadei care i-a urmat, in schimb impresia imediata pe care o Iasa este aceea a operei unui mileniu multiform si nu lipsit de contradictii; o impresie de miscare agitat? si de continua gestatie, dovedind o extraordinara capacitate creati va. In realitate, perioada aceasta nu este un "ev de mijloc", o lunga si confuza etapa intermediara intre doua mari epoci de cultura si civilizatie, ci - sub multe aspecte - prima epoca ,,moderna". 

Cei ce s-au apropiat ori au cercetat cultura medievala au fost (sau sunt) adeseori victimele in principal a doua adevarate obsesii. Prima, cum s-a mai observat, este obsesia necesitatii unor linii de demarcatie precise, stabilite ca niste "cortine de fier" intre epoci, intre diversele discipline abordate, sau intre stilurile de arta - romanic si gotic. Cand incepe si cand se termina Evul Mediu? La ce data apare stilul romanic, sau cel gotic? Si pana la ce data continua fiecare? Intre limitele carei defmitii se inscrie domeniul filosofiei medievale in raport cu teologia? Sau, cel al stiintei fata de speculatia filosofica? 

Procesul istoric al culturii si civilizatiei este un flux continuu; inseamna esentialmente devenire, crestere, continuitate; si numai ca atare acest proces poate fi si trebuie perceput in mod adecvat. Chiar daca, pentru a putea fi descris, analizat, aprofundat, un fapt de cultura sau de civilizatie se cere a fi momentan "imobilizat" (si, eventual, detasat), el face parte totusi dintr-o serie evoluand in timp. Conceptii si practici atat de tipic medievale ca astrologia, magia sau alchimia provin din timpuri mult indepartate - si continua, cu intensitate, pana in secolul al XVllI-lea; si viceversa: atitudini umaniste caracteristice Renasterii pot fi clar identificate in cultura secolului al XIII-lea (si avand radacini chiar in perioada caro-lingiana). In acelasi timp, faptul luat in cercetare nu poate fi nici izolat, studiat exclusiv in sine, caci toti factorii unei culturi sau civilizatii sunt interdependenti si actionand unii asupra celorlalti. Desigur, a stabili repere ferme (generale, insa) este util si referirea la ele este necesara; dar fara a pierde nici un moment din vedere interrelatia, interactiunea si - in orice caz - caracterul lor relativ. 

Cealalta obsesie majora - si cu consecinte mai grave pentru modul de a intelege importanta si a aprecia valoarea stiintei si filosofiei medievale - este cea a unui antagonism conceput ca fiind ireductibil intre adevar si eroare, intre adevarat si fals. Fapt esential este ca si aceasta alternativa comporta un caracter istoric: ceea ce era considerat adevarat, ulterior se dovedeste a fi fals (si, uneori, invers).




Volumul 6 - sumar:

- Cultura Evului Mediu
 Etapele culturale si ambianta intelectuala
 Educatia si invatamantul
 Universitatile
 Stiinta

Volumul 7 - sumar:

- Cultura Evului Mediu
 Filosofia
 Arta

Volumul 8 - sumar:

- Cultura Evului Mediu
 Literatura
 Muzica
 Teatru
 Structuri si atitudini mentale