Istoria Legiunii Straine

Preț: 40^,00 lei

Disponibilitate: în stoc

adaugă în coș

Autor: Georges Blond

Editura: Noname

Anul publicării: 2017

Pagini: 390

Format: 14x20

Categoria: Carti istorie

DESCRIERE

Istoria Legiunii Straine 1831-1981

Autor: Georges Blond

DE LA NARVIK LA DUNĂRE

In septembrie ’39, mobilizaţii nu mai cântau Marseieza cu glasuri vibrante în stare să spargă geamurile din gări. Din variate motive, floarea din puştile anului 1914 refuza, cu încăpăţânare, să reînvie.

Printre oamenii cu cele mai întunecate chipuri se desluşeau şi cele ale unor vechi legionari care primiseră o foaie de drum pentru tabăra de la Valbonne de lângă Lyon. Reîncorporaţi în Legiune pentru toată perioada ostilităţilor. Cinste deosebită care totuşi nu bucura deloc.

Legiunea nu-i părăseşte niciodată pe ai săi. „La mine, Legiune!” este strigătul de regrupare pe care îl puteţi lansa cu eficienţă chiar şi peste douăzeci de ani de la părăsirea chipiului alb.

Ca fost legionar, veţi găsi totdeauna o uşă la care să bateţi. S. M. O. L. (Serviciul Moralului şi al Operelor Legiunii) vă va purta de grijă şi, dacă nu sunteţi chiar un vagabond, veţi găsi o slujbă ceva mai bună decât cea de paznic de noapte. Legionar in aeternum, şi virusul legionar vă pătrunde odată pentru totdeauna în organism.

Toate acestea sunt foarte limpezi. Totuşi, virusul legionar pierduse mult din virulenţă în rândurile comercianţilor, ale funcţionarilor, cultivatorilor, notarilor care primiseseră foaie de drum pentru Valbonne.

Aveau cu toţii o situaţie, un cont în bancă, erau căsătoriţi, aveau copii... Climatul de bună stare al anilor treizeci îşi produsese efectul şi asupra lor. Iar unii, odată intraţi în cine ştie ce familie bună, chiar evitau să vorbească despre cei cinci ani petrecuţi în Legiune.

Existau încă oameni capabili de conftizii: „Legiunea? A, da... Zurbagiii...” Foarte mulţumesc. Să adăugăm la toate acestea amintirea lăsată de dresajul de la Bel Abbâs, precum şi certitudinea că, de avea să se declanşeze cu adevărat vreun conflict, Legiunea s-ar găsi în locuri de frunte. în familii, taţii nu se arătau deloc entuziaşti.

Dar iată că, prin contrast, în aceeaşi perioadă Legiunea vedea alergând spre ea mii de voluntari entuziaşti. Nu la Valbonne, ci în tabăra de la Barcares, în Pirineii-Orientali.

Bărbaţii care formau coadă la intrarea m tabără aparţineau unui mare număr de naţionalităţi - poate chiar o sută, au scris unii, cincizeci şi una, după aprecieri mai riguroase. Să afirmăm că toţi cei care se prezentau erau chipeşi şi bine îmbrăcaţi, că am fi fost în stare să încredinţăm, oricăruia dintre ei, fără nici o şovăială, portofelul, ar însemna să nu respectăm adevărul.

Puteai vedea acolo, într-o proporţie „onorabilă”, valize din carton, consolidate cu sfori, ţoale urât mirositoare, frizuri încâlcite sau, dimpotrivă, prea pomădate, căutături lunecoase, mâini cu mişcări prea iuţi.

In acelaşi timp, însă, şi multe figuri de bărbaţi care inspirau încredere. Ce mai încolo şi încoace, ca şi în 1914- o turmă eterogenă, pentru care declaraţia de război însemna şomaj, suspiciune, anchete de-ale jandarmeriei, riscul de a fi trimis într-un lagăr de concentrare.

Şi de data aceasta, Legiunea Străină părea să fie, de aproape ori de departe, un fel de refugiu. Unii comercianţi sau artizani instalaţi de multă vreme în Franţa dar încă nenaturalizaţi, găseau că-i firesc să lupte pentru ea şi chiar doreau acest lucru.

Numeroşi evrei de toate naţionalităţile se angajau de asemenea, pentru că inamicul era Germania hitleristă.

Dar autoritatea militară nu s-a grăbit să înarmeze acest contingent pestriţ şi să-l trimită în zona armatelor. Trebuia mai întâi triat, pus la încercare, instruit. Regimentele 21, 22 şi 23 de marş de Voluntari Străini, rezultat al acestei formaţiuni, s-au comportat, după cum vom vedea, foarte diferit în luptele ce au urmat.

Legiunea se bizuia însă mai mult pe cele două regimente veritabile de legionari care trebuiau să se formeze la Valbonne din rezervişti rechemaţi şi legionari veniţi din Africa de Nord, în principiu fără germani printre ei.

Primul contact dintre cele două elemente nu a fost călduros. Legionarii activi se uitau chiorâş la rezerviştii îmburgheziţi, care nu se gândeau decât la familiile lor, care primeau pachete şi care nu prea se omorau cu vinul roşu; care, ori de câte ori un gradat îi întreba: „Eşti legionar, au ba?” răspundeau cam scrâşnit: „Nu eu am cerut să fiu”. Subofiţerul auzea sau nu, răspundea şi el, tot printre dinţi: „O să vă dresez eu, nemernicilor!...

CUPRINS:

1. SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ

2. BOTEZUL AFRICAN

3. FRUMOASELE CĂLĂTORII

4. CAMERONE

5. UN AN TERIBIL

6. FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU STINDARDELE NEGRE

7. AMAZOANE ŞI VRĂJITORI

8. RĂZBOIUL CEL MARE

9. CAIZII LUI LYAUTEY

10. DE LA NARVIK LA DUNĂRE

12. UN CRUD ADIO

12. SĂ ÎNVINGI ŞI SĂ PLECI

13. ÎN CELE PATRU COLŢURI ALE LUMII