Jar-Liviu Rebreanu

Romanul Jar intra in librarii la mijlocul lunii mai 1934, a doua editie este epuizata in urmatoarele doua-trei saptamani, asa incat, pana la finele anului, a aparut si o a treia, la Editura Adevarul. Pana in 1944, anul mortii autorului, au mai aparut alte cinci editii, dar la editura Socec, cu tiraje mai mari decat ale celorlalte romane ale lui Liviu Rebreanu.
Actiunile si personajele au, la Liviu Rebreanu, ca si in cazul romanului Jar, un relief aparte, care nu se individualizeaza in sine, ci ele definesc mentalitati, stari de spirit, ritmuri instinctuale extrase din cele sociale, cu stari confuze in momente de tensiune, pentru ca, ulterior, sa explodeze. Mircea Colosenco

Critica a primit destul de sever povestea de iubire din Jar, desfasurata intr-un cadru orasenesc, insailata de Rebreanu, consacrat dupa Ion ca autor al descrierilor satului romanesc. „Jar este o incercare lipsita de orice valoare artistica“, scrie G. Calinescu, in timp ce Nicolae Manolescu e de parere ca „Rebreanu, schimband mediul, nu poate gandi eroi potriviti. Literatura lui cu subiect orasenesc dovedeste un sentiment, partial inconstient, al precaritatii acestei vieti. Orasul i se pare probabil un epifenomen, fara traditia si profunzimea satului.
Liviu Rebreanu, in ciuda modului efectiv clasic, obiectiv, doric, cum il numeste Nicolae Manolescu, in care isi realizeaza povestirile, nuvelele si romanele, a fost un scriitor care a intuit posibilitatile cinematografului si s-a implicat in scrierea de scenarii, nu a dispretuit succesul de „masse“, cum se zicea pe atunci, si nici gustul popular, amator de amor, senzational si scene „tari“.
Horia Garbea