Labirintul de pergament

Vera adormise probabil aşteptând în camera întunecoasă ca uşa să se deschidă. O trezi un huruit îndepărtat, ca şi cum ceva greu era descărcat la etajul de jos.

Era întinsă pe unul dintre paturi. Rulase un pulover negru găsit pe pat, ca să îl folosească în loc de pernă. Păstra mirosul slab, masculin al unui bărbat care îl purtase recent.

Se ridica în capul oaselor, iar arcurile vechi ale patului scârţâiră ca nişte balamale ruginite. Simţea o presiune deasupra capului. Nu ştia cât era ceasul sau cât dormise.

Insetată, Vera se ridică de pe pat, rămânând pe loc până când ochii i se obişnuiră cu întunericul. Pipăind drumul prin beznă, merse în direcţia uşii.

Când ajunse la peretele rece, îl pipăi încercând să găsească un întrerupător. Palmele i se agăţară de pânzele de păianjen, pe care le şterse repede de perete. Găsi în cele din urmă întrerupătorul şi aprinse becul atârnat de tavan.

Se intoarse şi văzu că era încuiată într-o cutie goală de beton. O scândură stropită cu vopsea era proptită pe patru picioare în mijlocul camerei.

Câteva pahare de plastic mototolite erau împrăştiate pe masa improvizată. Mai erau şi un teanc de reviste de antichităţi, hărţi şi fotografii cu locuri pe care Vera nu le cunoştea.

In cameră era şi o chiuvetă. Frecându-şi buzele uscate una de alta, Vera deschise robinetul. Incercă apa, dar avea gust de rugină.

Se întoarse la uşă şi trase de ea, deşi ştia că este încuiată. Se sprijini de suprafaţa ei rece. îşi simţea inima bătându-i nebuneşte, iar aerul pe care îl trăgea pe nas nu părea să îi ajungă în plămâni.

Voia să strige şi să nu se oprească până când nu rămânea fără aer. Tot nu ştia unde se aflau, nici de ce ori din al cui ordin.

îşi căută telefonul mobil, surprinsă să descopere că încă îl avea. Il scoase grăbită din buzunar şi încercă să îl sune pe Kaloyan, primul număr din lista de apeluri nepreluate. Apelă numărul mecanic, dar nu avea semnal - fie nu se aflau în aria de acoperire, fie ceva din clădire bruia semnalul.

Lângă masă era un scaun de răchită atât de vechi, încât fundul era întins ca un coş. Lângă el se afla un rucsac verde de armată. Vera ezită o clipă, apoi desfăcu şnurul de la gâtul rucsacului.

Băgă mâna înăuntru, sperând să găsească apă proaspătă sau ceva de mâncare. Atinse cu degetele nişte haine şifonate. Auzind un foşnet la fundul rucsacului, băgă mâna mai adânc şi găsi ceva plat şi mare înfăşurat în hârtie.

Ciuli urechile, încercând să detecteze sunet de paşi. Nu se auzea nimic, aşa că scoase obiectul din rucsac. Era învelit într-un ziar cu caractere asiatice.

Deschise repede pachetul. Tot trupul i se cutremură agitat, în timp ce urechile îi luptau cu tăcerea ca să audă şi cel mai mic sunet. Se gândi că cineva ar fi putut să intre în orice clipă şi să o găsească umblând în rucsac.

Lumina becului surprinse ceva de un galben-deschis sub hârtie. Vera se opri din tremurat şi uită să mai asculte.

Avea în mâini o tăbliţă splendidă din aur. Privi cu febrilitate inscripţiile...

Limba: romana
Nr. pagini: 256
Dimensiuni: 11X18
An aparitie: 2015

RECENZII