Traducere din limba spaniolă de Marin Mălaicu‑Hondrari

Ultimul roman al tetralogiei Cimitirul Cărţilor Uitate

În Barcelona de la sfîrşitul anilor 1950 un mister cu iz de conspiraţie, declanşat de dispariţia ministrului Mauricio Valls, o aduce în scenă pe strania, frumoasa şi impenetrabila Alicia Gris. Alicia, agent secret aparent imbatabil, e, în acelaşi timp, o fiinţă rănită fizic şi sufleteşte de războiul civil din urmă cu douăzeci de ani. Pornită în căutarea ministrului dispărut, alături de căpitanul de poliţie Vargas, ea va descoperi secretele cumplite ale unei elite corupte, orori ale trecutului care fac încă victime – iar tînăra Alicia riscă să devină una dintre ele. Totuşi, într-o lume în care e aproape imposibil să distingi prietenii de duşmani, iar moartea pîndeşte la fiecare pas, ea îşi urmăreşte cu obstinaţie misiunea. Într-o cascadă de dezvăluiri şi aventuri ce ţin cititorul cu sufletul la gură, prozatorul spaniol îl readuce în scenă pe Daniel Sempere, al cărui destin se intersectează cu cel al Aliciei. Daniel, obsedat de moartea prematură a mamei sale, Isabella, ar face orice ca să dezlege misterul acelei morţi. Iar Alicia e exact persoana care poate să-l ajute. Numai că adevărul are un preţ teribil pentru cei doi eroi. Labirintul spiritelor, ultimul volum al tetralogiei Cimitirul Cărţilor Uitate, reface şi completează traseul unor personaje din volumele anterioare, leagă toate firele poveştilor şi rotunjeşte o istorisire amplă, plină de taine, dezvăluiri şi răsturnări de situaţie.

„Vocea lui Carlos Ruiz Zafón este de o originalitate explozivă. Este un fenomen al literaturii spaniole.” (La Vanguardia) 

„Zafón este, în esenţă, un epicurean al cărui temperament e dominat de emoţii puternice şi de un stil elaborat, care le accentuează... Indiferent ce idei îi traversează conştiinţa, el revine întotdeauna la poveste. Este stăpînul pe care îl slujeşte şi lucrul la care se pricepe cel mai bine.” (The New York Times)

„Zafón a fost plasat – şi pe bună dreptate – în categoria romancierilor care, în tradiţia ilustrului lor predecesor Dickens, au ştiut cum să ajungă la publicul larg creînd opere cu valoare perenă.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)