Legende despre Cuza Voda

 Popularitatea lui Cuza a fost imensa si ea se explica prin larga difuzare in popor, in toate straturile sociale, a povestirilor si traditiilor despre domnitorul roman. Traditia despre Cuza a patruns mai adanc in mentalitatea populara decat in cazul altor figuri istorice. Amintirea lui Cuza este legata de marea sa popularitate epoca de infaptuiri sociale si nationale. Importantele reforme, ca cea agrara si secularizarea averilor manastiresti, organizarea pe baze noi a armatei si a sistemului administrativ si juridic si-au gasit o admirabila reflectare in constiinta colectivitatii. (Mihai Alexandru Canciovici, Studiu introductiv)
     Fragment din povestirea "Cuza-Voda si primarul din Ruginoasa"

    „Cuza-Voda, cu toate grijile domniei, nu uita nici de mosie. Cand trebile tarii ii dau ragaz, se duce sa vada cum merg treburile si acolo.
    Odata, stand de vorba cu vechilul, acesta ii aduce la stiinta ca s-a furat o multime de grau din hambarul mosiei. Cuza trimete dupa primar. Primarul vine inaintea domnitorului.
    - Cojocariule, asa era porecla primarului, sa prinzi numaidecat pe hotii ce m-au pradat si sa-i dai judecatii!
    Porunca blanda si parinteasca a lui Cuza trebuie sa se implineasca. Primarul, macar ca era om fara stiinta de carte, era insa destept si staruitor. Cam stia el cine trebuie sa fie hotii. Si, cum se intoarce la primarie, trimete vataseii sa-i aduca pe niste tigani pe care avea el pripus si care mai facuse potlogarii in sat, de cand scapase din robie.
    I-a luat intai cu binisoru, dar tiganii mancau cu gura ca ei nu-s vinovati. S-a trudit primaru vo doua zile cu dansii dar pace! Vazand ca cu bine nu-i chip, ii asterne la pamant si le pusca o sfanta de bataie, de apucau cu dintii din podele.
    Daca au vazut tiganii ca nu-i de saga, au marturisit drept totul si au aratat primarului chipul cum au furat graul din hambarele domnitorului.
    Pana sa se incheie hartiile, tiganii stateau in arest si din cand in cand mai luau o salata de la primar.
    Primaria era in ograda curtii si Cojocariu, temandu-se de domnitor, sa nu auda tipetele tiganilor, ii sacela dis-de-dimineata, cand doarme toata suflarea somnul cel dulce.
   In una din zile, Cuza se scoala de dimineata tare, ca sa auda cantecele paserilor din mandra gradina din jurul curtii lui si sa soarba, o data cu ciubucul si cafeaua, aerul cel curat, de tara. Cum sta la o masa dus pe ganduri, aude niste gemete inspre primarie."