Lennon. Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa-ti faci alte planuri

Lennon. Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa-ti faci alte planuri - David Foenkinos

ŞEDINŢA A CINCEA

Sunt un tată casnic, o specie atipică. Sunt intr-atât de carismatic încât am să lansez o modă. Vreţi să-mi ştiţi părerea? Viitorul bărbatului este să devină femeie. Se vor inversa rolurile. Iar mie îmi convine. Mă simt femeie. Dar mă simt şi copil. Nu simt un adult. N-am fost niciodată. Celebritatea mă împiedică să fiu.

Este imposibil din punct de vedere fizic să fii atât de cunoscut ca mine şi să fii adult. N-am avut niciodată o bancnotă în buzunar, nu am nicio noţiune în privinţa preţurilor, nu a trebuit să fac niciodată vreo rezervare. Nici numerele de telefon nu le formez eu.

Intotdeauna am fost luat de undeva, dus undeva şi adus din nou acasă. Şi pot spune că adeseori am fost băgat direct în pat. Sunt o persoană care este mutată din loc de alţii. Sunt cineva care, de peste un deceniu, nu a elaborat nici cea mai mică mişcare autonomă.

Odată cu paternitatea activă, încep să capăt simţul răspunderii şi mi se întâmplă acum să am păreri concrete, inclusiv în privinţa treburilor casnice. Aceasta este forma cinstită a fericirii.

Intr-o vreme, Yoko a vrut să devin un bărbat adevărat. Pentru ea, asta însemna să conduc maşina. Să străbat şoselele fară şofer. Am plecat la drum cu Julian şi Kyoko. Ce amintire groaznică. Ne aflam în Scoţia şi, ca atare, era ceaţă, în Scoţia nu poţi merge cu maşina.

Ar fi trebuit să mergem la Los Angeles, unde şoselele sunt drepte şi largi. Iar maşinile, automate. In fine, poate că eu am inventat această ceaţă. Şi poate că frica mea de nu-ştiu-ce a transformat şoselele în nori.

La un moment dat, am crezut că văd o maşină cum se repede în noi Am tras brusc de volan. Şi-am ajuns în şanţ. A fost intr-adevăr cât pe ce să murim. Din fericire copiii nu au păţit nimic, însă Yoko a stat câteva zile în spital.

Când a ieşit, a luat hotărârea să pună caroseria maşinii în mijlocul grădinii. Cum nu o curăţase, încă se mai vedeau petele de sânge pe geamuri.

Era o operă de artă. Şi puteam astfel să ne trezim în fiecare dimineaţă cu viziunea supravieţuirii noastre.

„Supravieţuire“ este probabil cuvântul vieţii mele. Eu supravieţuiesc, aidoma starurilor rock încă vii. Câte cadavre sunt în armata noastră: Brian Jones, Janis Joplin, Juni Hendrix, Jim Morrison şi atâţia alţii....

Limba: romana
Nr. pagini: 256
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2015

RECENZII