Longevitatea: cine traieste mai mult si de ce?

…mananca sanatos, evita stresul, fa sport - auzim mereu recomandarile acestea...

… dar au ele efect?

Oare secretul longevitatii sta in broccoli sau in alergat?

Cartea de faţă ne demonstrează că nu e chiar aşa. În 1921, psihologul american Lewis Terman, profesor la Universitatea Stanford, a iniţiat un proiect care avea să-i poarte numele. încercând să afle cine trăieşte mai mult şi de ce, a început să studieze 1528 de copii cu vârsta de 11 ani din San Francisco. Proiectul a urmărit subiecţii pe tot parcursul vieţii lor, fiind continuat, după moartea Iui Terman, de foştii săi studenţi Howard S. Friedman şi Leslie R. Martin.

Bazată pe 80 de ani de cercetări ştiinţifice, cartea demontează câteva mituri des întâlnite, arătând că:

- o doză moderată de stres poate fi benefică, atunci când este vorba de o slujbă care ne place sau de provocări care ne solicită în sens pozitiv;

- nu optimiştii trăiesc cel mai mult, ci persoanele prudente şi tenace;

- moştenirea genetică nu reprezintă decât o treime din factorii care influenţează longevitatea, în timp ce două treimi ţin de stilul de viaţă şi de oportunităţi;

- nu oamenii căsătoriţi sunt aceia mai longevivi, ci bărbaţii căsătoriţi.

Cititorii vor putea evalua singuri factorii care le influenţează longevitatea, cu ajutorul testelor de la finalul fiecărui capitol, ce urmăresc câteva criterii relevante: sociabilitatea, gradul de mulţumire în viaţă, fericirea conjugală, cariera, sentimentul religios etc.

Fragment din carte:


Factorul de risc nu este boala

Pentru ca noi, autorii, să nu fim acuzaţi cumva că suntem nişte leneşi ce se uită doar la televizor, trebuie să menţionăm faptul că amândurora ne plac activităţile în aer liber. De fapt, Leslie adoră provocările fizice şi a alergat la Maratonul Nisipurilor, un lucru neobişnuit pentru femei. Maratonul Nisipurilor este o cursă de şase zile prin deşertul marocan, cea mai fierbinte zonă din Africa. Alergătorii trebuie să care cu ei tot timpul propria mâncare, articolele de dormit şi îmbrăcămintea pe o distanţă de peste 240 de kilometri.

Cu toate acestea, elementul predictiv privind starea de sănătate nu trebuie să fie un scop în sine. Cu alte cuvinte, deşi activitatea fizică este asociată cu starea bună de sănătate, ducerea activităţii fizice la extrem nu va determina o stare mai bună de sănătate.

Să analizăm homocisteina, un aminoacid din sânge, care este un bun element predictiv al riscului de boli coronariene: un nivel mai ridicat indică un risc crescut. Acidul folie şi vitaminele din grupul B contribuie la scăderea nivelului de homocisteina din sânge. Aşadar, administrarea de acid folie şi de vitamina B va reduce în mod spectaculos riscul de afecţiuni cardiace? Chestiunea a fost studiată şi, nu, probabil că nu ajută prea mult, dacă nu chiar deloc.

Iarăşi şi iarăşi, studii atente dezvăluie că markerii care par să fie asociaţi cu starea bună de sănătate şi cu longevitatea nu sunt cauzele primare ale sănătăţii şi longevităţii. Lui Leslie îi plac unele sporturi extreme, precum alergarea în cadrul Maratonului Nisipurilor, dar pentru împlinirea personală, ca parte a stilului ei de viaţă activ, nu ca încercare disperată de a-şi asigura o stare bună de sănătate.

Aspirina, activitatea fizică şi inima: cum să generalizăm

Unele dintre influenţele de durată ale părerilor lui Ancei Keys au presupus legăturile pe care le-a făcut între colesterol, activitatea fizică şi arterele înfundate. în afara faptului că mănâncă grăsimi nesaturate, milioane de oameni ajung pe pista de alergare în fiecare dimineaţă pentru o sănătate mai bună a inimii. După părerea noastră, acest lucru este mai bun decât să stai pe scaun, dar probabil că nu reprezintă cea mai bună activitate pentru oricine.

Milioane de oameni iau o aspirină în fiecare zi, în efortul de a preveni un atac de cord, în ciuda nenumăratelor avertismente privind efectele secundare grave ale tratamentului cu aspirină. Pentru unii, îndeosebi cei care prezintă riscuri mari de blocaj al arterelor coronariene şi care se află sub o supraveghere medicală atentă, aspirina este probabil benefică. Pentru mulţi alţii, probabil că este dăunătoare.

Primul studiu important despre efectul protector al aspirinei pentru cei care riscă un atac coronarian (infarct miocardic acut) a fost efectuat în urmă cu câteva decenii. La studiu au participat 1266 de veterani de sex masculin. De obicei, aceşti oameni nu erau foarte sănătoşi. Sufereau de angină instabilă, dureri de piept din cauza problemelor circulatorii ale muşchiului cardiac.

Bărbaţii din acest grup cărora li s-a administrat aspirină erau mai puţin expuşi la infarct, deşi mulţi au murit din această cauză. Insă cei mai mulţi cititori ai acestui studiu doreau să se presupună că aspirina ar putea fi de folos şi celor care nu erau veterani, femeilor, oamenilor mai tineri şi chiar celor care nu sufereau de angină pectorală instabilă. La urma urmelor, corpul uman rămâne ceea ce este

Limba: Romana
Nr.pagini: 272
Dimensiuni: 14x21
An aparitie: 2013

RECENZII