Lungul drum al noptii catre zi. Memorii 1948-1978 - Dinu Ghika

Preț: 42^,00 lei

Disponibilitate: în stoc

adaugă în coș

Autor: Dinu Ghika

Editura: Vremea

Anul publicării: 2017

Pagini: 408

Format: 13x20 cm

Categoria: Memorii/Jurnale

DESCRIERE

Lungul drum al noptii catre zi. Memorii 1948-1978

Dinu Ghika

... ideea de a părăsi ţara mă bântuia adeseori.

Era totuşi imposibil să pot obţine, în acest an 1948, un paşaport cu viză pentru Occident. De altfel, cu excepţia unui paşaport colectiv pe care am figurat cu ocazia unei deplasări la Praga în 1949, cu echipa naţională de rugby în 15, n-am avut niciodată posibilitatea să văd cum arată un paşaport până în 1978, când am plecat definitiv din ţară.

Singurul mod de a face turism era să trec graniţa clandestin. Evident că sunt mari riscuri. Dar alţii au făcut-o deja, cu mai mult sau mai puţin succes.

Numai cu fratele meu discut despre asta. Oricum, numai el si cu mine suntem la Bucureşti. Părinţii sunt la ţară, la ceea ce a mai rămas din moşia din Moldova, a bunicilor din partea mamei.

Instaurarea comunismului fusese însoţită, încă din 1945, de o primă expropriere a tuturor bunurilor rurale. Suprafaţa maximă de teren arabil lăsată fiecărui proprietar era de 50 ha.

Bunicii, - mai exact bunica, - aveau în Moldova două proprietăţi situate la vreo 10 km distanţă una de alta. În timpul războiului, în chiar previziunea unor reforme care ar fi putut interveni după aceea, bunica îşi împărţise proprietăţile.

Astfel că una dintre moşii, unde ne petreceam de obicei vacanţa, fusese împărţită între bunica şi mama, iar cealaltă revenise celor doi unchi ai mei, fraţii mamei.

La 50 de ha de om, însemna o suprafaţă cultivabilă de 100 ha pe proprietate, în plus cu casele de locuit, dependinţele şi o mică parte din pădurile aparţinând domeniilor. Acolo unde se găseau părinţii mei mai erau 10 ha de vie, livadă şi parc.

Inainte de expropriere, ansamblul celor două proprietăţi se întindea pe 500 ha teren cultivabil şi o suprafaţă un pic mai mare de pădure.

Inainte de Primul Război Mondial, proprietatea avea de sase ori mai mult teren arabil, dar tot o expropriere, efectuată de un guvern burghez de data aceea, adusese domeniul la dimensiunile pe care le avea la instaurarea comunismului.

Împreună, părinţii si bunicii se străduiau să refacă, în limita posibilului, si să administreze ce mai rămăsese din patrimoniul lor rural.

Complet lipsiţi de orice inventar agricol - din care aveau din belsug înainte de război, dar care acum fusese distrus sau risipit ca urmare a legilor războiului si a comunismului care se prăvălea asupra lor - le era foarte greu să o scoată la capăt, mai ales într-un climat social profund viciat...