Lupta pentru limba romana-Nicolae Iorga

Istoria nu este numai despre eroi, regi sau victorii in batalii! Aparitiile din colectia „File de istorie“ sunt carti care vorbesc altfel despre lumea de ieri, altfel decat o face istoria mare.

Cand Nicolae Iorga si A. C. Cuza infiinteaza in 1910 Partidul Nationalist-Democrat, cu un program populist si antisemit, terenul era deja bine jalonat: 1906 – revolutia sangeroasa din Piata Universitatii; aparitia gazetei Neamul romanesc; 1907 – alegerea lui Iorga ca deputat de Iasi. Se schimbasera doar tehnicile confruntarii, constantele fiind tot patriotism si xenofobie. Toate aceste actiuni fac parte din miscarea politica in care origineaza extremismul romanesc interbelic. Acel extremism autodevorator in care procesul de autofagocitare este sugerat si de textele cu care Iorga isi inflameaza auditoriul compus din scriitori, studenti, elevi, organizatii civice. Intre luptele de strada, adeziunile la platforma Fratilor Buni Romani si scuzele acuzatoare e o epistemologie a discursivului, a invaziei „spatiilor albe“, a pauzelor calculate. Intre franturile de idei se stabilesc conexiuni la distanta, configurand volumul sub forma unui set de hipertexte. Legaturile sunt algoritmizate dupa un principiu simplu: revolta ca modus operandi.
Lucian Pricop