Mai am câteva certitudini

Preț: 45^,00 lei

Disponibilitate: în stoc

adaugă în coș

Autor: Jacques Salome

ISBN: 978-606-44-1037-5

Editura: Curtea Veche

Anul publicării: 2021

Pagini: 240

Categoria: Carti Psihologie, Sociologie

DESCRIERE

Mai am câteva certitudini

Jacques Salome

Ne trebuie curaj ca să ne construim neîncetat, zi după zi, și ca să ne găsim acea frumusețe interioară care să ne ajute să trecem peste feluritele obstacole ivite la tot pasul. E o certitudine pe care Jacques Salomé ne-o împărtășește abordând o largă varietate de teme, printre care dificultatea de a iubi și fragilitatea umană, necesitatea separării atunci când „împreună“ ajunge doar un cuvânt golit de sens, capcanele rolului de părinte, vremurile pe care le trăim și pericolele lor.

Fragmente din carte:

... tandrețea este o calitate a relației, în a cărei alcătuire intră, înainte de toate, prezența – o prezență reală, apropiată, atentă, orientată spre cel de lângă noi. Tandrețea se exprimă prin gesturi afectuoase, spontane, prin mângâieri care să nu încalce intimitatea celuilalt, prin cuvinte blânde inspirate de o trăire concretă – cuvinte legate de un „aici și acum“ al unei situații date.

Tandrețea poartă în sine elanuri de bunăvoință, palpită de o intensitate a atenției și de o ascultare care pătrund până în straturile cele mai profunde ale celui sau celei care o va primi. Într-un cuplu, tandrețea este unul dintre lianții cei mai prețioși, capabili să țină împreună două ființe în trecerea prin timp. Dar trebuie luat aminte că tandrețea nu este înnăscută – ea se învață, se descoperă odată cu capacitatea de a te descentra.

Într-o relație de apropiere, de intimitate – așa cum este relația de cuplu –, ea trebuie păstrată în viața de zi cu zi prin punerea în practică a câtorva reguli simple de igienă relațională: să nu vorbești peste celălalt, să nu îl discreditezi, să îți întemeiezi spusele pe ceea ce s-a întâmplat, nu pe ceea ce nu s-a întâmplat, să descoperi că dincolo de orice acuzație sau reproș se află o cerere și, prin urmare, să încerci să o asculți.

Tandrețea se întemeiază pe ceea ce eu numesc „ascultare activă“ – o ascultare care nu se oprește la fapte, ci îi îngăduie celui care vorbește să spună ceea ce simte, să îndrăznească să se exprime cu privire la dificultățile pe care le întâmpină fără să se simtă criticat sau învinovățit. Se pare că spre mijlocul vieții adulte există mai mult loc pentru exprimarea unei tandrețe mai libere, mai deschise.

Odată cu plecarea copiilor deveniți majori și responsabili, unii părinți ar putea descoperi că relația lor de cuplu s-a șubrezit cu trecerea anilor, că relația bărbat–femeie s-a erodat, prinsă într-un cotidian prea repetitiv. Și că trebuie să reînvețe să poarte un dialog direct (în absența alibiului oferit de copii), să se reîmblânzească (căci s-au schimbat) și, mai presus de orice, să se adapteze, căci au evoluat în direcții uneori diferite. Vor constata că pot dedica mai mult timp (așadar, plăcere) schimbului de impresii, împărtășirii, dialogului, că se pot ancora mai puțin în „a face“ și mai mult în „a fi“.

Această reconciliere prin tandrețe îi poate apropia și mai mult pe un bărbat și o femeie care trăiesc împreună de douăzeci sau douăzeci și cinci de ani și care uneori s-au cam pierdut, fără ca măcar să își dea seama. Este vorba despre o tandrețe împărtășită, care le-ar putea trezi cheful de a fi mai puțin critici, mai puțin rigizi, mai disponibili și mulțumitori în relația lor...

Jacques Salomé (n. 1935) este psihosociolog, formator, scriitor și poet. Și-a obținut licența în psihiatrie socială la École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris). Este fondatorul centrului de formare în relații interumane „Le Regard fertile“ de la Roussillon-en-Provence și a predat vreme de cincisprezece ani la Université de Lille III.

CUPRINS:

Ştim că știm multe...
Cincizeci de ani ar putea fi vârsta de aur a tandreţei
Bine fac - da, toate-s bune!.
O frază simplă, un semn mic-mititel
Cadouri de astăzi, cadouri de altădată.
O întrezărire de iad și de rai
Ah, ce greu e să fii tată în ziua de astăzi!
„Într-un colțișor din memoria mea...
Expresii și fraze paradoxale.
Muzica, izvor de emoție și detașare
Cel mai frumos cadou
Divorțurile fără sfârșit.
Scrisoarea unei mame către copiii ei
Mame lovite, mame luate peste picior
de către copiii lor.
Cum putem preveni violenţele
îndreptate împotriva femeilor și cum
le putem susţine pe femei să le facă față?
Trăim într-o epocă bizară
Cum prinde viață un proiect?
„Debranșează-mă...
O societate de sigle, un univers
care se cere decodat, o lume de nebuni!
Sindromul bolii pretinse la urșii spălători
Suferințele din dragoste
Apropo de terorismul relațional
Construirea vacanțelor în cuplu sau în familie
De la întâlnirea amoroasă
la implicarea într-o relaţie de cuplu
Apropo de ascultarea activă
Ce-ar fi dacă am învăța comunicarea la școală?
Pensionartist.
Imperialismul percepțiilor
și, uneori, chiar al sentimentelor
„Iubesc, chiar dacă nu mă simt iubită...
Tuturor celor care își spun prietenii mei
Grea e viaţa... Oare?
Astăzi, am îndrăznit să spun...
Ușor de zis, greu de făcut!.
Ce ne obosește... cu adevărat!
Lupta pentru demnitate: o luptă la timpul prezent!
Să cultivăm liniștea.
Apropo de cultura sinelui
Despre necesitatea vitală de a învăța să ne definim
într-o relaţie apropiată sau mai extinsă
Să fii frumos pe dinăuntru
Să îți trezești conștiința sau să fii trezit de ea?
E greu să schimbi totul!
„Mă dor cuvintele...!"
Prefer fidelitatea faţă de propria persoană
Oare am devenit un optimist fără iluzii?
Fragilitatea umană
Nevoia de a fi recunoscuţi
Conflictul dintre nevoie și dorință, sursă de violenţă
îndreptată împotriva sinelui și a celorlalți
Prietenia, ah, prietenia!
Vârstele vieții noastre
Spre a nu se confunda pierderea cu dispariţia
Dorinţa de a vorbi
pentru a ascunde nevoia de exprimare
Renaștere
Să te simți persecutat
Dacă faceți proiecte...
Să îți trăiești viața din plin
Vorbe de copil
Ce ne spun poveștile

...