Maitreyi

Mircea Eliade

Cînd am coborît treptele verandei, mi-am ridicat ochii spre balconul cu glicine şi am văzut o clipă pe Maitrey. Atunci m-am auzit strigat, un ţipăt scurt şi înspăimîntat, şi am zărit-o cum cade lată în balcon. Am vrut să mă întorc, dar m-am întîlnit cu inginerul pe coridor. ― Ai uitat ceva, Allan? mă întrebă el, bănuitor. ― Nimic, sir, n-am uitat nimic... Am plecat repede. M-am suit în cea dinţii maşină şi am dat adresa lui Harold. Cînd porneam, am încercat să mai privesc încă o dată casa din Bhowanipore, dar mi s-au înlăcrămat ochii, maşina a virat, şi n-am mai văzut nimic. M-am trezit cînd maşina tocmai ocolea către Park Street. Am desfăcut plicul lui Sen şi am cetit, cu inima strînsă, cele ce-mi scria el, în englezeşte, fără cuvîntul de început, pe o coală care purta în colţul de sus cuvintele "strict confidenţial" subliniate. "Dumneata eşti străin, şi eu nu te cunosc. Dar, dacă eşti capabil să consideri ceva sacru în viaţa d-tale, te rog să nu mai intri în casa mea, nici să încerci să vezi sau să scrii vreunui membru al familiei mele. Dacă vrei să mă vezi personal, caută-mă la birou, şi, dacă ai vrea vreodată să-mi scrii, scrie-mi numai acele fapte pe care un necunoscut le poate scrie unui necunoscut sau un funcţionar superiorului său. Te rog să nu pomeneşti de această notă nimănui şi rupe-o după ce o vei ceti. Raţiunea acestei purtări trebuie să-ţi fie evidentă, dacă ţi-a mai rămas cît de puţină minte în nebunia d-tale. Îţi cunoşti ingratitudinea şi ofensa pe care mi-ai adus-o!

RECENZII