Manuscrisele de la Marea Moarta

Manuscrisele de la Marea Moarta. Aproape toata lumea a auzit de scrierile ebraice stravechi ce au fost gasite in pesterile de langa Marea Moarta.

Aproape toata lumea a fost miscata de asertiunile savantilor ca acestea ar proveni din comunitatea in care "Ioan Botezatorul a predat, iar Iisus a invatat".

Si aproape oricine a fost intrigat de ideea mult raspandita ca textele ilustreaza o perioada indelungata, pierduta, a crestinatatii - o secta ce a crezut intr-un martir "Invatator al Dreptatii", ce va reaparea in cele din urma credinciosilor.

Pana acum, insa, foarte putini oameni au avut sansa de a citi manuscrisele, din simplul motiv ca nici o traducere completa a lor nu a fost pana in prezent accesibila omului obisnuit. Aceasta carte este destinata sa suplineasca aceasta nevoie. Ea ofera interpretari inteligibile principalelor manuscrise din pesterile de la Marea Moarta.

Mai mult, nu se angreneaza in nici un fel de teorie particulara, ci permite manuscriselor sa se exprime si sa dea marturie in mijlocul zarvei controverselor cu privire la ele.

Nu se stie cu certitudine cine a scris manuscrisele de la Marea Moarta, in ce perioada si unde. Incercari cu privire la datarea lor au fost facute de catre paleografi - adica, avandu-se in vedere forma (sau formele) scrierii folosite si prin identificarea in acestea a aluziilor cu privire la persoane sau evenimente.

Oricand, oriunde si oricine ar fi compus manuscrisele, acestea au ajuns sa fie acceptate drept literatura sau repertoriul religios al unei comunitati evreiesti ascetice, „protestante” si „puritane” care a trait in desertul Iudeii – mai precis pe tarmul de vest al Marii Moarte – in perioada de inceput a erei noastre; adica, in aceeasi zona si in acelasi timp in care Ioan Botezatorul „a venit spre marturie, ca sa marturiseasca despre Lumina”.

Din aceasta perspectiva, manuscrisele prezinta o deosebita importanta, caci au refacut pentru noi ceea ce poate fi cel mai bine descris ca perioada de inceput a scenei in care primul act al dramei crestinatatii a fost jucat.

Comunitatea respectiva, – estimata de un scriitor contemporan ca avand o vechime de aproape 400 de ani – a locuit intr-o serie de asezari, iar una dintre acestea, gazduind aproape 200 de persoane, era situata in rapele uitate de la Qumran, in partea de nord a Marii Moarte. Membrii ei erau grupati in jurul unei cladiri centrale, asezata la aproape un kilometru distanta de pesterile in care au fost descoperite principalele manuscrise (1947).

S-au facut numeroase si ingenioase incercari de a identifica Comunitatea cu una din sectele iudaice cunoscute ce au existat la acea vreme. S-a presupus, de exemplu, ca multe dintre credintele si practicile descrise in manuscrise prezinta o asemanare izbitoare cu cei cunoscuti in primele secole si descrisi de Philon Iudeul si Josephus ca esenieni si ca esenienii, conform lui Pliniu cel Batran (23-79 d.Hr.), au locuit intr-adevar in acest spatiu in perioada discutata.

Membrii ei se considerau „alesi”, referindu-se in special la alegerea Israelului pe muntele Sinai; ei nu asteptau sa primeasca Legea, ci socoteau ca deja o posedau. Scopul lor era pur si simplu sa revendice Legea, sa o elibereze din sfera intunericului in care a fost aruncata.

Tora - adica Invatatura Divina revelata lui Moise – a fost, se spune, in repetate randuri pervertita de „falsii profeti”. Scopul comunitatii era sa exemplifice si sa promoveze adevarata interpretare. Aceasta interpretare s-a bazat pe un fel de „succesiuni apostolice” incepute prin profeti si continuate printr-o serie de conducatori inspirati, fiecare dintre ei cunoscut ca „adevaratul profet” sau „Dreptul Invatator” .

Manuscrisele de la Marea Moarta

Theodor H. Gaster, caruia ii datoram notele introductive, traducerea si comentariile la aceste scrieri, a avut in vedere urmatoarele aspecte:
(a) Textele prezentate in carte au fost compuse in perioade variind intre 170 i.Hr. si 68 d.Hr.
(b) Ele au fost pastrate in biblioteca unui lacas de cult esenian sau in casa de rugaciuni de la Qumran, dar reprezinta repertoriul religios al Comunitatii eseniene ca intreg.
(c) Manuscrisele de la Marea Moarta si miscarea religioasa pe care au descris?o ne?au ajutat sa reconstituim climatul spiritual de inceput al crestinismului si misiunea lui Ioan Botezatorul cu privire la instituirea Bisericii primare. Insa manuscrisele nu contin nici un fel de anticipare a doctrinelor crestine, adica, Intruparea, Preotia, Rascumpararea sau Impartasania.
(d) Comunitatea religioasa reprezentata in manuscrise nu crede, asa cum s?a presupus, intr?un „invatator al dreptatii” martir si mesianic, care reapare postum discipolilor sai si a carui a doua venire era asteptata. Titlul „invatatorul dreptatii” (mai corect „ade­va­ratul reprezentant al legii”) desemneaza o functie, nu o persoana particulara.

Slujirea lui Dumnezeu. Statutul Comunitatii
Documentul Sadochit
- Reguli generale ale comunitatii
- Regula pentru comunitatile din cetati
Regula pentru comunitatile din asezari
- Regula adaugata
Formularul binecuvantarilor

Lauda lui Dumnezeu. Imnuri si psalmiImnurile incepatorilor
Cartea imnurilor

Cuvantul lui Dumnezeu
Predica lui Moise
Comentariu la cartea lui Miheia
Comentariu la cartea lui Naum
Comentariu la cartea lui Habacuc
Comentariu la Psalmul 37

Biruinta lui Dumnezeu. Descrieri ale Veacului de Apoi
Razboiul fiilor luminii impotriva fiilor intunericului
Manualul de disciplina pentru viitoarea fratie a lui Israel
Noul legamant
Judecata de Apoi

Memoriile Patriarhilor

Comentariu la cartea lui Isaia

Imparatia ce va sa vinaRegele mesianic.Comentariile biblice
Epoca mesianica. texte-marturie

Limba:romana

Nr.pagini:318

Dimensiuni:

An aparitie:2011

RECENZII