Mari Sfinti ai Ortodoxiei

Mari Sfinti ai Ortodoxiei - Remus Radulescu

Sfântul Antim Ivireanul

27 septembrie
Deasupra uşii de intrare în biserica Mănăstirii Antim din Bucureşti, ca la orice biserică, se află pisania, o inscripţie care spune cine şi când a construit biserica. La Antim, sub pisanie se găseşte sculptat în piatră un melc. N-o să-l mai vedeţi în altă parte.

Este doar la mănăstirea bucureşteană pentru că melcul a fost ales ca emblemă de ctitorul acestei biserici, Antim Ivireanul. De ce tocmai melcul? Pentru că fostul mitropolit al Ungrovlahiei a vrut să aibă un simbol smerit şi care să trimită oarecum la viaţa simplă a monahului.

Melcul poartă cu el tot ce are, în cochilie. Călugărul adevărat este sărac: are doar ce poartă cu el într-o geantă. Şi, la fel, este smerit precum melcul între vietăţi.

Dar are întotdeauna ochii îndreptaţi în sus. Emblema Sfântului Antim ne-ar mai putea duce cu gândul şi la altceva, anume la lentoarea melcului. In acest caz însă, emblema nu-l caracterizează pe Antim Ivireanul.

Prin câte a realizat într-o viaţă de doar 66 de ani, mitropolitul nu a dovedit deloc că ar fi fost lent sau leneş precum melcul.

Sfântul Antim era de origine georgiană. Ţinea la originea sa, pe care o menţionează de mai multe ori în cărţile tipărite de el: se numeşte pe sine ,Antim ivireanul”, ''Antim, georgian de neam” sau „Antim ieromonahul, tipograful din Iviria”. S-a născut în 1650 şi a avut nume de mirean Andrei. A căzut de tânăr rob în timpul unei incursiuni turceşti pe teritoriul Georgiei.

A fost dus la Constantinopol, unde, se pare, a fost răscumpărat şi a învăţat la şcolile Patriarhiei Ecumenice.

A deprins acolo arta caligrafiei, sculptura, pictura şi broderia, în Ţara Românească a ajuns în 1689-1690, adus de Constantin Brâncoveanu, care căuta oameni cultivaţi pentru a-l ajuta să ducă la bun sfârşit planurile sale culturale.

Se crede că Antim era mirean când l-a întâlnit Brâncoveanu la Constantinopol şi a devenit călugăr şi preot în Ţara Românească.

Venit la noi, a învăţat foarte bine limba română, fapt care se vede din textele şi predicile compuse într-un grai neaoş românesc.

Antim a învăţat meseria de tipograf ucenicind pe lângă fostul episcop de Huşi, Mitrofan, care era conducătorul tipografiei domneşti de la Bucureşti. în 1691, Mitrofan a fost ales episcop de Buzău, iar conducerea tipografiei i-a fost încredinţată lui Antim.

A lucrat ca tipograf la Bucureşti, la Mănăstirea Snagov, unde a fost şi egumen, la Râmnic şi la Târgovişte. în total, a tipărit 63 de cărţi, dintre care 22 sunt în limba romană, 9 bilingve (slavo-române, greco-române) şi una trilingvă (greco-slavo-română).

Aproape toate cărţile de cult folosite în Biserică au fost traduse şi tipărite de Antim Ivireanul, el continuând ceea ce s-a început la Govora cu 70 de ani în urmă prin tipărirea Ceaslovului din 1640, prima carte liturgică în româneşte....


CUPRINS:

Prefaţă

Sfânta Fecioară Maria — Maica Domnului
Sfântul Ioan Botezătorul M
Sfântul Vasile cel Mare -1 ianuarie
Sfântul Antonie cel Mare -17 ianuarie

Sfântul Grigorie Teologul - 25 ianuarie
Sfântul Teodor Tiron — 17 februarie
Sfântul Calinic de la Cemica -11 aprilie
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - 23 aprilie

Sfântul Efrem cel Nou - 5 mai
Sfântul Ioan Evanghelistul - 8 mai
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - 21 mai
Sfântul Luca al Crimeei -11 iunie

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - 29 iunie
Sfântul Ştefan cel Mare - 2 iulie
Sfântul Emilian de la Durostorum -18 iulie
Sfântul Prooroc Ilie - 20 iulie

Sfânta Muceniţă Cristina - 24 iulie
Sfântul Pantelimon - 27 iulie
Sfânta Teodora de la Sihla - 7 august
Sfântul Ierarh Nifon -11 august

Sfinţii Martiri Brâncoveni -16 august
Sfântul Ioan de la Prislop -13 septembrie
Sfântul Siluan Athonitul - 24 septembrie
Sfântul Antim Ivireanul - 27 septembrie

Limba: romana
Nr. pagini: 143
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2015

RECENZII