MESAGERUL

Efectul de aisberg e regasibil in biografia autorului, in evolutia varstelor si compe-tentelor sale, dar si in spatiul poemelor. Premisa e una extrem tinereasca: dincolo de aparente si iluzorii certitudini, palpita lumi nebanuite, adevaruri eclipsate de rutina, sensuri uimitoare si, nu de putine ori, datatoare de fiori. Instrumentarul cu care se sparge pojghita orbirii comune e de o diversitate baroca, loviturile revenind pe propriile urme cu o incapatanare puternic ritmata. Poetul pune in miscare ochiul miriapod (cum se numeste un volum din 2003) al nelinistii si ne-starii pentru a identifica armonii si dizarmonii, legi in lupta cu haosul nu neaparat aparent.

I se alatura „explozii de ochi ventriloc”, colcaiala vie a fantasmelor si miracolul trupului uman corespunzand dezlantuitelor viziuni si vedenii cosmice, atotcu-prinderea flamanda, dar si anume infometata fiind marca scrisului sau. Fictionand in avalanse si viituri, vizitand proprietati ale muzicii si picturii, poetul vede deodata toate fetele lumii in oglinda sferica a cuvintelor si le transcrie provizoriu intr-o „forma”, in puhoi de forme, caci va reveni liber si neobosit asupra celei dintai „cu fantezia cea iute de picior”.

Exista la Liviu Georgescu si o puternica vointa de a fi „din cer”, macedonskian, de a stapani si provoca – kata numeste, in greaca, ceea ce vine de sus in jos, un efort de panoramare si sinteza al ochiului sferic, atintit asupra lumilor dinauntru si din afara. In Mesagerul, ea e descrisa explicit si crizic. In viziunile negre ale lumii in cadere, „cu miresme de moarte”, ochiul imprumuta mijirea de la noapte ori de la toamna, cu ambele sensuri, epifanie si focalizare. Moartea – plutitoare, vicleana, transparenta – valoreaza inaintarile in spatiul scriptural, e calauza si martor. Constiinta in alerta, secondata etic, isi enunta calm strategiile. Portretului de adancime al fiintei trecatoare i se adauga tuse noi, culoarea dominanta a volumului fiind verdele. Crud sau coclit, fraged sau atins de rugina, scurs din frunze sau colorand ape, lanuri, platose, munti, valuri, clopote, dar si strigatul, lumina sau sangele, intunecat, ca racla, ori luminos, verdele traduce liber atat pofta clocotitoare de viata, cat si sentimentul acut al efemeritatii. Cele zece cicluri alterneaza poeme zbatandu-se sub vedenii cu altele de o limpede epicitate, oaze de impacare in rasucirea poemului-interogatie.

Irina Petras

Limba: Romana
Nr.pagini: 136
Dimensiuni:
An aparitie: 2013

RECENZII