Metamorfozele cetatii

Subtil si, intelectualmente, sprinten, chibzuit si descurcaret, asemenea miticului Ulise, autorul stie de unde porneste (inventia politicii inaintea cetatii, cu un razboi asa cum il duc aheii) si unde vrea sa ajunga (democratia moderna). Intre Troia si obiectivul calatoriei insa, inaintarea sta sub semnul capriciilor furtunilor ce agita istoria si-l constrang pe drumet la nenumarate ocoluri, care mai mult il departeaza decat il apropie de tel si-l face astfel sa zaboveasca pe meleaguri mai mult sau mai putin familiare. Adevaratul obiect al lucrarii nu e oare de a ne da ocazia – sub pretextul calatoriei spre ceea ce ne e cel mai familiar - a unei perseverente explorari a lumilor imperfect cunoscute?

„Titlul, Metamorfozele cetatii, explica limpede continutul lucrarii. Conceptul-cheie de care cititorul are imperativ nevoie e cel de «forma politica». Pierre Manent observa si separa formele politice, le examineaza specificul, logica interna, modul in care se modifica si se transforma pentru a da nastere altor forme. Modelele sale in materie de teorie politica sunt Aristotel, Montesquieu si Tocqueville, nu atat pentru valorile ai caror purtatori sunt, cat pentru metodologia lor. Acesti trei autori caracterizeaza o traditie care, refuzand reducerea filozofiei politice la cautarea unui model unic, ideal - ca intemeiat pe ratiune -, observa cu interes pluralitatea de posibile politici si, fara sa cada totusi in relativism sociologic, fara sa renunte la judecatile de valoare si la ierarhizarea realului, descopera, in fiecare dintre aceste posibilitati, un sens propriu si o necesitate legata de circumstante particulare.“ - Blaise Bachofen