Mihai Eminescu

Opera poetică. Editie in 4 volume

EU NUMĂR, AH, PLÂNGÂND
Eu număr, ah, plângând:
— Al nopții miez sună —
Al despărțirii ceas
Adânc vibră.
Adio! scump’,-acum.
Al lunii disc senin
Din crengi de arbori mari
S-arată plin.
Abia din braț te las,
De trist abia mă duc,
Nainte-mi vecinic treci —
Un blând năluc.
Și zi și noapte treci —
La tine-n veci gândesc,
Copil frumos și blond,
Ce mult iubesc!
33
Auzi: din codri cum
Izvoare prund răstorn
Și melancolic, blând,
Un glas de corn.
34
EA-ȘI URMA CĂRAREA-N CODRU
Ea-și urma cărarea-n codru,
Eu mă iau pe a ei urmă,
Când ajung cu ea alături,
Răsuflarea-mi mi se curmă.
Mă răsuflu înc-o dată,
Zic o vorbă, ea tresare
Și se uită-n altă parte
Și răspuns deloc nu are.
Dar mereu de ea m-apropiu
Și vorbesc și îi dau sfaturi,
Ea se apără c-o mână
Și se uită tot în laturi.
Când pe talie-i pun brațul,
Ea se frânge, va să scape,
Dar o trag mereu spre mine,
Mai aproape, mai aproape.
35
Mai nu vrea și mai se lasă,
Capul ei mi-l pun pe umăr,
Pun pe ochii-nchiși, pe gură,
Sărutări fără se număr.
Și la piept o strâng mai tare,
Răsuflarea-mi se sfârșește;
O întreb de ce-i mâhnită,
O întreb de mă iubește.
Iar ea ochii și-i deschide
Mari, puternici, plutitori:
— Îmi ești drag din cale-afară,
Dar obraznic uneori.
36
DE CE MĂ-NDREPT Ș-ACUM…
De ce mă-ndrept ș-acum la tine iarăși?
Căci făr’ de tine n-am de spus nimică…
Și azi nu-mi pasă lumea ce-o să zică
De-acest-poem, în contră-mi, spre ocară-și.
De grija ei un fir de păr nu-mi pică…
Să ieie dar copiii mei în gheară-și;
Părerea ta, iubit și blond tovarăș,
De ea mă bucur și de ea mi-e frică.
Amor și moarte sunt în dușmănie:
Amic acestei, des am căutat-o,
Ci-n drumul ei m-am dat, copilo, ție…
Viața mea din nou ai câștigat-o
Și orice road-a ei și armonie
A ta-i cu drept: deci și pe-aceasta – iat-o!

Autor: Mihai Eminescu

Limba: romana
Nr.pagini:
Dimensiuni: 12x16,5
An aparitie: 2012

RECENZII