Misterele Dezvaluite ale Naturii

In fructele unor plante, în special cele ale viţei-de-vie, se găsesc sâmburi în formă de inimă. Aceste specii de plante au atins aşadar un mare grad de evoluţie...

Diferitele forme de viaţă şi trecerile de la o formă la alta îi apar naturalistului ca fiind fuzionate, în timp ce ochii spiritului percep diferenţele dintre acestea ca fiind foarte bine delimitate. Nu există În Întreaga creaţie nimic care să facă excepţie de la această regulă. Aşadar, ştiinţa se înşală atunci când susţine că toate lucrurile ce există în natură, având fiecare clasele, formele şi particularităţile lor, provin una din cealaltă.

Unde începe aşadar cu adevărat lumea animală?

Presupuneţi probabil că apa este mama tuturor formelor de viaţă animală. Dar dacă observaţi la microscop formele de viaţă animală existente într-o picătură de apă, ei bine, acolo lumea animală se află deja pe a mia treaptă a evoluţiei sale! Prima treaptă a lumii animale o constituie nenumăraţii locuitori ai eterului. Ei reprezintă aproximativ ceea ce voi numiţi „atomi”. Aceştia sunt atât de mici, Încât pe un punct şi-ar putea găsi locul mai multe trilioane. Dacă aţi dori să priviţi aceste mici animale cu ochii fizici, ar trebui să măriţi acest punct de trilioane de ori, lucru care totuşi nu v-ar ajuta cu nimic, pentru că ochiul fizic nu ar putea să vadă lucrurile în realitatea lor. Doar ochiul spiritual poate face aceasta.

Aceste mici animale atomice se nasc din curgerea razelor de lumină care există în nenumăratele spaţii ale creaţiei. Este de înţeles felul în care lumina pe care o compun curge în îndepărtatele spaţii ce apar ca fiind goale. Aceste prime mici animale au formă sferică, suprafaţa lor este netedă, iar hrana lor este esenţa luminii. Durata lor de viată este de o trilionime de secundă. După subita lor moarte, unindu-se în număr de trilioane, ele încep să alcătuiască o a doua clasă. Din punct de vedere al mărimii, această clasă nu se deosebeşte cu mult de prima, viaţa ei însă devine mai concentrată şi prezintă o nevoie de saturare, din această cauză ea fiind prevăzută cu un organ de recepţie corespunzător. Această clasă de animale poate fi numită „monade” .

Spaţiul în care vieţuieşte această specie de animale este acea sferă în care planetele se rotesc în jurul Soarelui. Durata ei de viaţă este al miilea miliard al unei secunde. Neputând percepe cu simţurile diferenţa dintre durata de viaţă a unui atom de eter şi a unei monade, calculul va arăta totuşi diferenţa colosală care există între acestea. În acelaşi mod şi aproape în aceeaşi configuraţie se formează o clasă una după alta, având o viaţă permanent potenţată. Treptat viaţa acestor fiinţe ajunge la o asemenea consistenţă, încât ele pot fi văzute in straturile superioare de aer, ca un abur albăstrui plin de lumină.

Durata de viaţă a unei astfel de fiinţe creşte gradat până la al miilea milion dintr-o secundă. Adeseori trilioane de astfel de mici animale albăstrui se prind între ele printr-o forţă vegetativă şi se împerechează evoluând într-o clasă superioară. Un astfel de proces este perceptibil cu ochiul liber În forma unei stele căzătoare. Viaţa multiplă a unor astfel de mici animale se uneşte În felul acesta din nou într-o singură viaţă care se scurge prin larvele lor luminoase. Acestea cad pe pământ sub forma unor meteoriţi fie moi, fie chiar pietroşi.

Micile animale devenite astfel libere (scânteile) se adună pe suprafaţa netedă ca o oglindă a norilor pufoşi. Modalitatea În care aceste fiinţe iau naştere este pe măsura lor. Dacă ele se înmulţesc într-un număr mare până la un-anumit punct, micile învelişurile aflate în stare liberă şi lipsite de viaţă devin din ce în ce mai grele şi cad mult sub suprafaţa masei de aer. Astfel are loc un fel de „cununie” a acestor mase de mici animale de lumină plină de căldură care este concentrată în aer; căldură reprezentată de aşa-numita „materie electrică” (focul electric atmosferic). Astfel ia naştere o clasă nouă, mai plină de viaţă, mai bine dezvoltată, care umple atmosfera în forma unor nori denşi,

Dacă apoi aceşti nori – în funcţie de intensitatea mai mică sau mai mare a strălucirii luminii solare – cresc periodic în masă datorită forţei lor de reproducere, are loc din nou o schimbare de clasă: viaţa este eliberată din larvele sferice care au devenit acum atât de mari încât pot fi văzute chiar la microscop. Pe neaşteptate, ele se îndreaptă spre pământ în forma trăsnetului sau spre regiunile umede ale aerului în forma fulgerului difuz din nori. Aşadar această formă de viaţă comunică în parte cu materia, în parte cu lumea plantelor, în principal însă cu sfera de viaţă a următoarei clase de animale.

Din larvele rămase fără viaţă se naşte umezeala aerului, iar din unirea mai multor astfel de larve rezultă ploaia. Acum începe o adevărată viaţă animală terestră ce ia naştere în spaţiile dintre micile învelişuri umplute cu apă. Căci atunci când spiritele naturii eliberate (adică devenite libere prin procesul de evoluţie), aflate În plantele de jos, ies din învelişul lor, se adună în această viaţă animală în număr de milioane şi alcătuiesc cunoscutele vieţuitoare de infuzie. Vă puteţi convinge singuri de acest proces astfel: puneţi o plantă oarecare în apă şi lăsaţi-o acolo pentru o perioadă de timp. Aduceţi imediat un strop mare din acea apă sub un microscop şi veţi observa deja într-un punct mare cât un grăunte de nisip, care sunt de fapt o mulţime de vieţuitoare ce trăiesc şi se mişcă liber. Aceasta este prima specie de animale pe care o puteţi percepe în materie.

Limba: Romana
Nr.pagini: 111
Dimensiuni: 13x20
An aparitie: 2013

RECENZII