Nopţi Sălbatice constituie o provocare spirituală pentru cititorul care caută să se deschidă plenar în fața Iubirii Divine, în fiecare moment, faţă de toate fiinţele şi toate lucrurile. Cartea conține o propunere incitantă, și anume să fim prezenţi, la modul extatic, în toate acţiunile noastre zilnice, să ne păstrăm inimile deschise, să facem dragoste neîncetat cu Divinul.

 

David Deida foloseşte cu iscusinţă preocuparea societăţii actuale pentru sexualitate, transformând-o într-un mijloc pentru a ne inspira, „pentru a fi copleşiţi de extaz, deschişi dincolo de orice limită, iubiţi la modul absolut, abandonaţi pe deplin infinităţii.“ Cu delicateţe, dar fără frica de a utiliza un limbaj viu și situații ce pot constitui un tabu pentru omul crispat și inhibat atât de des întâlnit în zilele noastre, David Deida ghidează cititorul pe tărâmul unde „actul amoros înseamnă mai mult decât sex, devenind pulsul lui Dumnezeu.“

 

„Asta e“, mi-a spus Mykonos. „Nu te abţine. Nu fi idiot. Iubeşte-o pe această femeie. Dă-i tot. Simte tot şi fii liber în iubire. Fii deschis ca iubire. Nu există altceva decât iubire. Doar Cel Preaînalt, mereu iubire, mereu făcând dragoste. Preaînaltul este sex! Iată, am spus-o! Am mers prea departe? Există doar Preaînaltul, chiar şi în dualitatea noastră aparentă.“

 

Pe cât de scandaloase erau cuvintele lui, Mykonos avea dreptate. Stăteam pe plajă, complet îmbrăcaţi, nici măcar nu ne atingeam, deschizându-ne ca bărbat și femeie, trăind iubirea, deschizându-ne ca iubire, oferind iubire. Era la fel ca atunci când făceam deagoste. Şi atunci mi-a fost clar că fiecare clipă era plină de iubire, vie și spontană ca momentul acela, dacă acceptam să oferim şi să primim iubire, fără să reţinere şi fără inhibiții.

 

„Există doar iubire“, a continuat Mykonos. „Există doar Cel Preaînalt, întotdeauna manifestându-se ca iubire, făcând dragoste mereu. Lumea noastră nu e făcută din aripi de înger şi clopotniţe albe. Poate când o să mori şi o să treci dincolo, o să plutești în lumină aurie. Dar nu aşa străluceşte iubirea pe tărâmul oamenilor. Aici, în acest loc al sângelui fierbinte şi al cărnii rozalii, Preaînaltul face dragoste prin corpurile dorinţei. Acesta este tărâmul roşu. Şi singurul mod de a trece dincolo de el este să simţi prin el – iubindu-l aşa cum este.“

 

 

Cuvânt înainte de Gabriel Cousens

Prefață

 

1. Tărâmul roşu

2. Noaptea sălbatică

3. Degetarul şi rolul feminităţii

4. Adevărul gol-goluţ

5. Dincolo de limite

6. Două perspective

7. Rana iubirii

8. A fi al cuiva

9. Doi porumbei albi

10. Renunţarea

11. Valuri uriaşe

12. Câini şi pisici

13. Povara extazului