Notiunile de suflet si Dumnezeu in fiziologie-Nicolae C. Paulescu

Istoria nu este numai despre eroi, regi sau victorii in batalii! Aparitiile din colectia „File de istorie“ sunt carti care vorbesc altfel despre lumea de ieri, altfel decat o face istoria mare.

Dupa o cariera didactica si stiintifica cu varii recunoasteri nationale si europene, Paulescu a fost rechizitionat de mitografi, dar si de contestatari. Greu sunt identificabile discursuri echilibrate si argumentate din partea unor interpreti care sa-i fi citit scrierile savantului cu detasarea necesara. Pendulam intre etichete: „fondatorul nationalismului crestin“, piesa centrala in „sancturarul stiintei universale“, „una dintre cele mai reprezentative figuri ale antisemitismului romanesc interbelic“, „un inspirator al legislatiei antisemite cu caracter rasial“, „parintele spiritual al miscarii legionare“ etc.
Conflictul intre tratamentul aplicat ideilor paulesciene nu are datele pentru vreun tratat de pace. De aceea va propunem un armistitiu cultural, in care lectura a trei texte din 1905, lectii de filosofie biologica, sa suspende partizanatele in beneficiul istoriei ideilor.

Cauza primara – adevaratul autor al finalitatii pe care o constatam la fiintele vietuitoare, considerate in particular si in totalitate – prezinta, intr-un grad suprem, atributul de intelepciune. Demonstratia existentei unei cauze primare a vietii, imateriale, unice si intelepte, este termenul sublim la care ne conduce fiziologia.
Aceasta cauza primara este Dumnezeu. Prin urmare, omul de stiinta nu se poate multumi sa spuna: Cred in Dumnezeu, ci trebuie sa afirme: Stiu ca Dumnezeu este.
Nicolae Paulescu