Opere XIV. Baudelaire si experienta abisului

Editia de fata isi propune sa descopere si/sau sa redescopere pentru publicul roman un foarte important autor.
Nascut in 1898, la Iasi, intr-o familie evreiasca, a carei ramura materna numara cativa carturari de marca, B. Wechsler va deveni sub numele de B. Fundoianu un publicist remarcabil si un poet care va reformula lirismul romanesc, iar sub numele de Benjamin Fondane va semna scenarii de film, piese de teatru, eseuri filosofice si poeme care l-au impus in elita intelectualitatii franceze.
Comentator literar si politic de o luciditate exceptionala, vecina uneori cu profetia, apropiat de mediile Avangardei, dar adversar al oricarui extremism strain de spiritualitate si de cultura, Fundoianu - Fondane a sfidat calomnia imprejurarilor istorice si a crezut in mesajul si in destinul operei sale: Fundoianu - Fondane este un autor peren, adica actual.
Editorii

„Pe masura ce-l cunosteai mai bine, descopereai in el o exigenta cu adevarat patetica de puritate pe care n-o putea satisface nici un simulacru, nici un compromis. Scepticismul si ironia lui Fondane nu erau decat manifestarea maximalismului sau. Salbatica bucurie cu care sapa la radacina adevarurilor stabilite nu era decat reversul urii sale fata de idoli, oricare ar fi fost acestia; era dintre aceia care vor totul sau nimic..."
Boris de Schloezer, Fondane sau exigenta absolutului, in„Cahiers du Sud", nr. 287, 1947

Shakespreare, Baudelaire - si ei au gandit ca noi si nici ei nu cereau decat sa gandeasca la fel ca noi. Voiau sa fie ca toata lumea, ii invidiau pe oamenii care nu aveau nimic in comun cu niste Macbeth, Stavroghin, Kirilov, ar fi dat totul numai sa nu-si dea seama ca arta nu este propriul sau scop si ca abisul nu poate fi evitat. [...] De ce au renuntat brusc sa-si aminteasca de posibilitatile si de limitele artei lor si, stiind ca ataca pe cineva mai puternic decat ei, ca se vor prabusi in cele din urma sub sarcina lor, de ce au incercat, cu toate usile si ferestrele deschise, sa exprime, sa cuprinda inexprimabilul? [...] De ce oare sa ne aplecam cu atata aviditate, cu atata anxietate asupra acestor oameni si sa-i consideram mai„importanti" decat ceilalti, daca nu pentru a citi in ei oglindirea aproape stearsa, dar care straluceste inca pe pielea si in opera lor, a contactului prelungit cu acel lucru extrem, acel apeiron care, altadata, la intoarcerea de pe munte, stralucea atat de tare pe chipul Profetului, incat poporul - ca noi, cei de astazi - a trebuit sa-l roage:„Du-te si vorbeste cu El, in locul nostru, de frica sa nu murim"?
B. Fondane, Baudelaire si experienta abisului

Abisul este o tema in care Fondane se regaseste cu propriile lui obsesii si temeri, abisul devine de-a lungul cartii propria lui tema, tema exegetului, nu doar a scriitorului comentat. Nu cred ca exageram deslusind in alegerea si in formularea ei presimtirea funesta a lui Fondane, previziunea lucida a unui rau universal si, totodata, incercarea sa disperata de a conjura acest rau.
Mircea Martin

„Aceasta carte a regretatului Fondane reprezinta mai mult decat un simplu studiu despre Baudelaire si multe dintre paginile sale privesc problema inspaimantatoare a vietii morale din societatea de astazi."
Benedetto Croce, in Quaderni della„Critica", vol. 4, nr. 11, iulie 1948abis,

Limba: romana

Nr.pagini: 616

Dimensiuni: 13x20

An aparitie: 2013

RECENZII