Oracolul faimos al marilor iubiri romantice, legendare

Oracolul faimos al marilor iubiri romantice, legendare

Un set cu 40 de lamele şi o broşură cu 168 de pagini

Cuvântul „iubire'' – în toate aspectele sale umaniste şi responsabile – sună astăzi ca un angajament individual şi colectiv, căruia pare să fie imposibil să i se reziste. Geloşi pe ceea ce nu avem, lacomi şi invidioşi, temători să nu pierdem ceea ce avem, suntem invitaţi să ne transformăm comportamentul, să devenim mai deschişi, mai sensibili, mai blânzi, cu alte cuvinte, să fim mai îndrăgostiţi. Iubirea reprezintă o nevoie vitală pentru echilibrul nostru fizic, psihic şi spiritual. Tocmai de aceea, lipsa de iubire pare să fie cauza multor suferinţe. Iubirea – în calitatea ei de forţă creatoare – deţine cheia pentru numeroase probleme. Această capacitate de a alege ceea ce este bun pentru sine, mergând pe principiul siguranţei, este bună şi pentru ceilalţi. În realitate, există nenumărate modalităţi de a descoperi iubirea şi de a o păstra. La urma urmei, tot ceea ce ne dorim nu este oare să ascultăm chemarea inimii şi să ne lăsăm purtaţi de atracţia trupurilor? Iubirea – acea stare spontană de bucurie lăuntrică – pare să fie plină de tot soiul de emoţii, care caută să atingă cu orice preţ fericirea. Lumea abundă de relaţii pasionale, ce sunt apoi transformate în melodrame, suferinţe şi certuri. Dar oare nu cumva acest tip de nefericiri sunt, în realitate, o piedică în calea iubirii adevărate?

Mult prea adesea ne limităm iubirea la relaţiile noastre amoroase. Foarte multe schimburi între oameni ajung să fie destul de superficiale şi sfârşesc prin a face parte dintre aceste mici fericiri efemere, ce sunt incapabile să ne satisfacă. În cele din urmă, cu toţii ascundem în noi aceeaşi angoasă, aceeaşi frică, aceeaşi teamă că iubirea va uita de noi.

Există un sentiment invariabil, cuibărit adânc în fiinţa noastră şi plin de un fel de îndoială nedefinită. Vocaţia noastră ca fiinţe umane pare să fie aceea de a transcende această anxietate metafizică, pe care dorim atât de mult să o ascundem de ceilalţi. Lumea ne apare atunci în toată limpezimea ei şi ne arată o altă cale de urmat: să regăsim în noi înşine acea părticică de umanitate care nu cere decât să crească şi să se exprime printr-un cântec grandios şi plin de afecţiune.

În lumea noastră contemporană, în care conştiinţa de sine tinde să devină o prioritate, problema împărtăşirii iubirii a devenit o preocupare cvasi-universală. Scopul acestui Oracol este acela de a răspunde la întrebările existenţiale venite atât din partea bărbaţilor, cât şi din partea femeilor.

RECENZII