Publicata pentru prima oara in 1810 si revizuita de mai multe ori de catre autor pe parcursul multor ani de cercetare in domeniu, Organonul Medicinei a ramas piatra de temelie a homeopatiei, autoritatea suprema in ceea ce priveste doctrina si practica ei.

Homeopatia, in cele doua forme de prezentare a sa: organica si energetica, este considerata cea mai profunda terapie naturala de catre adevaratii cunoscatori ai naturii umane. Ea trateaza bolnavul si nu boala, individualizand si orientandu-se catre adevarata cauza a bolii.  Pentru oricine este interesat de originile, de teoria si practica ei Organonul Medicinei este o lucrare indispensabila si reprezinta cea mai importanta sursa de cunoastere in homeopatie si prima carte citita de orice medic care face primii pasi in practicarea ei.

Odata cu trecerea vremii, in ciuda progresului economic si social la scara mondiala se constata o scadere a nivelului de sanatate al populatiei. Medicina moderna nu reuseste sa faca fata noilor forme de patologie (cancer, SIDA, diabet, etc.). Dimpotriva, folosirea unor medicamente puternice si toxice pentru organismele vii si extinderea procesului de vaccinare au dus la degradarea treptata si constanta a sanatatii.

In ultimii 200 de ani, se observa o orientare tot mai pregnanta a medicinii catre forme terapeutice mai simple si mai naturale. Acestea, pe langa faptul ca sunt mult mai putin costisitoare pentru pacienti, respecta niste principii naturale bine structurate inca de pe vremea lui Hipocrate. Se urmareste, astfel, stimularea capacitatilor proprii de aparare ale organismelor vii, acea „forta vitala” de care vorbeste Samuel Hahnemann in Organon-ul sau. Homeopatia si fitoterapia sunt principalele forme terapeutice naturale, care urmaresc sa restabileasca starea de bine a umanitatii.