Paradisul meu. Experienta de 32 de ani a unui specialist in legumicultura si pomicultura biologica

Preț: 21^,00 lei

Disponibilitate: stoc indisponibil

alertă stoc

Autor: Heinz Erven

ISBN: 978-973-87419-5-9

Editura: Altius Media

Anul publicării: 2013

Ediția: 2

Pagini: 104

Format: 14,5X20,5

Categoria: Carti Agricultura

DESCRIERE

Paradisul meu. Experienta de 32 de ani a unui specialist in legumicultura si pomicultura biologica

Heinz Erven

Agricultura biologică mai este cunoscuta şi sub numele de agricultură ecologică sau agricultură organică. "Paradis" este numele pe care autorul l-a dat fermei sale în suprafaţă de 6, 5 ha, aflată lângă Remagen în Germania. Autorul ne descrie, într-un limbaj simplu, cum a reuşit să transforme această mică suprafaţă împădurită şi plină de bolovani, într-un paradis al agriculturii ecologice. Şi ceea ce este mai important, aflăm şi o mulţime de metode practice simple şi în armonie cu natura de a combate dăunătorii şi a îngrăşa solul fără să agresăm în nici un fel mediul înconjurător. Studiind această carte vom constata că agricultura biologică nu înseamnă recolte mici şi nici fructe sau legume pitice, aşa cum am fi tentaţi să credem şi cum încearcă să ne convingă producătorii de chimicale. …organismele „se sprijina” reciproc. Nu exista planta sau animal care sa poata supravietui de unul singur timp indelungat, asadar nu exista organism pe Pamant care sa fie „numai” folositor sau „numai” daunator. Plecand de la aceasta realitate, in intreprinderea mea am favorizat atat „daunatorii” cat si „folositorii”, atat plantele de cultura cat si buruienile. Pe aceasta cale, in decursul timpului am castigat de partea mea milioane de colaboratori, care lucreaza zi si noapte pentru mine, nu intreaba de reducerea programului de lucru sau de salariu, nu vor concediu si nu fac greva. Cand spun colaboratori ma refer la milioanele de furnici, albine, viespi, urechelnite, muste, rame, soparle, broaste, nevastuici, tot felul de pasari, etc… S-au format astfel de-a lungul timpului, comunitati de convietuire, in care vietuitoarele se protejeaza si se ajuta reciproc, mentinandu-se toate intr-un echilibru biologic. Daca distrug o singura grupa din cadrul acestor comunitati de convietuire, perturb intregul echilibru biologic si ciclul natural nu mai functioneaza normal. Asa se intampla cand se intervine cu tot felul de pesticide, cum se face in agricultura conventionala de astazi. Toate pasarile, animalele, oamenii, ce se hranesc cu aceste plante, sunt otraviti de aceste pesticide. Albinele sunt primele victime afectate de stropirea cu otravuri, stiind ca ele indeplinesc o functie importanta in pomicultura, polenizarea pomilor fructiferi… Din carte: "Într-o zi, am trecut pe la gospodăria unui mic legumicultor şi m-am minunat de mărimea prismelor de compost. La nedumerirea mea, acesta mi-a răspuns că situaţia lui financiară nu-i permite să cumpere îngrăşăminte 'chimice', adică îngrăşăminte cu conţinut de săruri, solubile în apă, în locul acestora preparând compost din gunoi de grajd în amestec cu resturi vegetale adunate inclusiv din pieţele oraşelor. Terenurile lui erau îngrăşate exclusiv cu acesta. Culturile lui arătau bine, nefiind atacate de musca verzei, omizi, păduchi de frunză etc. Am cumpărat de la dânsul nişte legume şi, după ce soţia mea le-a pregătit, m-a întrebat de unde am adus asemenea legume aspectuoase şi gustoase. Am continuat să cumpăr legume numai de la acel legumicultor. Această întâmplare m-a pus pe gânduri şi m-a făcut atent la influenţa hotărâtoare pe care o exercită un sol îngrăşat cu îngrăşăminte naturale, sănătoase şi vii, cu un conţinut armonios în elemente nutritive, asupra rezistenţei la boli a plantelor. Mi-am dat seama imediat că atacul puternic de boli şi dăunători de pe întinsele câmpuri cu varză şi cartofi trebuie pus în legătură cu fertilizarea masivă cu îngrăşăminte chimice - săruri uşor solubile - şi cu monocultura. Din acest moment, din Saul am devenit Pavel." "Ca urmare a diverselor măsuri pe care le am luat pentru protejarea păsărilor, astăzi trăiesc în gospodăria mea aproximativ 25 de specii de aripate, care îmi curăţă pământul, legumele şi pomii, de gândaci, fluturi, omizi, ouă, păduchi de frunză etc în modul lăsat de Dumnezeu, de la pământ până în vârful copacilor." "... urechelniţa (Forficula auricularia), uneori hulită şi chiar combătută fără rost. Ea aparţine animalelor celor mai folositoare în pomicultură şi legumicultură. Cum am reuşit eu s-o înmulţesc şi s-o păstrez?... Pentru a oferi un adăpost sigur urechelniţelor pe timp de zi, am inovat un cuib simplu, pe care l-am multiplicat apoi în câteva mii de exemplare. De la mine, acest cuib s-a răspândit în toată Europa Centrală. "Locuinţa" pentru urechelniţe, concepută de mine, este formată dintr un ghiveci pentru flori, o sârmă zincată de 70 cm lungime şi ceva talaş, fân sau paie." "Ceea ce am încercat şi a dat rezultate bune în combaterea păduchilor de frunză, este infuzia de pelin. Pentru infuzie se foloseşte planta întreagă, recoltată în pragul înfloritului... Se stropesc părţile de plantă atacate de păduchi cu această soluţie. Substanţele intens amare îndepărtează păduchii." Dacă sunteţi preocupaţi de agricultură ecologică, această carte reprezintă un excelent ghid pentru începătorii şi nu numai. ... Dacă se doreşte practicarea unei legumiculturi şi pomiculturi biologice, pe primul loc stă protecţia păsărilor. Toate speciile de păsări îşi hrănesc puii cu insecte, larve, ouă de insecte, fluturi mici, omizi etc., până când ei reuşesc să-şi procure singuri hrana. De exemplu, o pereche de piţigoi, care hrăneşte într-o vară două generaţii de câte 10-13 pui, trebuie să caute şi să ducă la cuib circa 70 kg de insecte, larve şi ouă de insecte din pomi şi tufişuri. Păsările consumă din furajele puse la dispoziţie de om, doar până când găsesc din nou hrană naturală, pe care o preferă întotdeauna. Este bine ca pe un hectar de livadă să existe cel puţin 50 de cuiburi de păsări. În mijlocul grădinii este bine să existe un coş plin cu pene de găină, lână de oaie pieptănată, rafie, fân etc., pentru ca păsările să-şi poată amenaja cuibul. Păsările trebuie să aibă apă suficientă, şi astfel vor atenta mai greu la cireşe şi căpşuni (pe care le caută de sete). Inclusiv păsările răpitoare trebuie colonizate într-o livadă. Un agricultor conştient de responsabilitatea lui faţă de natură cedează bucuros câteva procente din recolta sa colaboratorilor necuvântători. Dacă ai un asemenea sistem de protecţie al păsărilor poţi privi liniştit cum insecte de diferite soiuri îţi atacă pomii, deoarece ştii că acest coşmar se termină cel mai târziu când apar primii pui de pasăre şi începe perioada de hrănire a acestora. Un muşuroi de furnici roşii fereşte de dăunători o pădure în suprafaţă de 2–4 ha. Pomii fructiferi aflaţi în imediata apropiere a muşuroaielor de furnici sunt mai viguroşi şi prezintă frunze de culoare verde închis. Şi în pădure se poate constata că vegetaţia este mai abundentă în apropierea muşuroaielor de furnici. Urechelniţele distrug păduchii plantelor. Viespile se hrănesc cu muşte de casă. Ariciul decimează şoareci, melci şi tot felul de omizi. Pentru grădină, râma este animalul care înlocuieşte cazmaua. De aceea grădinarul va folosi cazmaua numai dacă plantează un pom sau sapă o groapă, în rest cazmaua nu are ce căuta în grădină. Aratul pămânutului sau săpatul cu cazmaua înseamnă nu doar un consum mare de energie, dar şi deranjarea vieţii din sol. Este preferabil să se radă solul cu o sapă ascuţită, nu mai mult de 3-5 cm din stratul de suprafaţă. Ţelina rezultată se strânge şi se compostează. Apoi se cultivă un amestec de mazăre şi fasole, care acoperă solul cu verdeaţă. În acest fel solul se afânează şi se îmbogăţeşte în azot. Iarna leguminoasele degeră, iar solul rămâne tot timpul acoperit. În felul acesta pământul devine în doar un an pământ de grădină. Dacă este foarte puţin timp, se poate recurge la semănatul de muştar sau de spanac de Noua Zeelandă (Tetragonia expansa). După plantarea pomilor nu se mai efectuează nici o lucrare la sol. Eventual se seamănă din când în când leguminoase. În nici un caz solul nu rămâne descoperit peste iarnă, trebuie acoperit fie cu îngrăşăminte verzi, fie cu materiale care degeră iarna (gunoi de grajd în strat subţire, fân, iarbă, frunze uscate etc.). În mod curent, agricultorii care practică metode moderne intră în iarnă cu terenurile arabile descoperite, cu straturi întoarse, expuse gerului, vântului şi adeseori secetei. Astfel terenurile ajung în primăvară într-o stare biologică precară, nefiind capabile să asigure plantelor suficiente elemente nutritive. Este o greşeală ca la arăturile adânci de toamnă să încorporăm gunoi pe brazdă. Materialul organic proaspăt trebuie prelucrat în condiţii aerobe, de către organismele din straturile superioare ale solului. De aceea, gunoiul trebuie folosit doar ca acoperământ sau cel mult încorporat superficial în sol. În adâncime ar putea avea loc doar procese de putrefacţie, cu formare de substanţe inhibitoare pentru creşterea plantelor. Prezenţa pietrelor la rădăcina copacilor are efecte benefice, în sensul că pietrele acţionează ca îngrăşăminte minerale de lungă durată, iar sub ele se instalează o viaţă insensă şi bogată: gândaci, viermi, şopârle etc. Dăunătorii şi bolile atacă plantele atunci când solul se află în dezordine. În acest caz, fie pământului îi lipsesc unele elemente nutritive, fie datorită unei fertilizări excesive, hrănirea plantelor nu este echilibrată. Plantele îşi pierd astfel rezistenţa la boli şi dăunători. Seceta îndelungată poate conduce şi ea la îmbolnăvirea plantelor. Tuful vulcanic aşternut pe sol în strat de 3-4 cm acumulează nu doar apă, ci şi căldura soarelui. Dacă viţa-de-vie sau căpşunile au tuf vulcanic la rădăcină, fructele lor se coc mai repede. În timp, sub influenţa factorilor de mediu, tuful se transformă în pământ. Plămădeala de urzică sau tătăneasă este foarte bun îngrăşământ pentru toate culturile. Plămădeala de tătăneasă este foarte indicată pentru tomate. Niciun grădinar nu trebuie să se lipsească de urzică, tătăneasă, pelin, coada calului. Mai pot fi folosite ca fungicide şi insecticide: ceapa, usturoiul şi hreanul. Pentru a se asigura clienţilor fructe de bună calitate pe toată durata anului, se plantează un număr mare de soiuri. Şi în cazul viţei-de-vie se recomandă un ameste cât mai variat de soiuri. Dacă producţia este foarte mare, fructele se răresc manual, obţinându-se astfel fructe de 3-4 ori mai mari decât de pe pomul nerărit. Între rândurile de viţă-de-vie se recomandă plantarea de usturoi (care previne atacul bolilor produse de ciuperci), gălbenele, crăiţe (care atrag insectele) şi diferite specii de leguminoase. Pentru îngrijirea pomilor fructiferi se recomandă ungerea trunchiurilor cu o pastă obţinută din caolin, balegă proaspătă de bovine şi apă de ploaie. Pasta se aplică cu bidineaua, după curăţarea trunchiurilor cu peria de sârmă. Pe parcursul anilor, trunchiul devine neted, astfel încât insectele nu au unde să ierneze. Cine nu are caolin poate folosi varul. Dacă se introduce şi fiertură concentrată din coada calului, se asigură aportul de acid silicic, al cărui efect este întărirea pereţilor celulari. Prima condiţie pentru o livadă mixtă sănătoasă este alegerea corespunzătoare a soiurilor şi portaltoilor. Odată rezolvată această problemă, putem începe să lucrăm după modelul pădurii ce conţine un ameste de specii. Dacă solul este subţire, se poate semăna urzică mare care, cosită şi lăsată pe loc, oferă cantităţi mari de humus. În acelaşi scop se pot folosi: morcovul sălbatic, sâlnicul, urzica moartă, coada racului, piciorul caprei, păpădia, coada şoricelului etc. Intervalele dintre rândurile de pomi pot fi cultivate cu trifoi şi alte specii de leguminoase, pentru ca azotul din aer să fie transformat în îngrăşământ. În livadă trebuie să existe plante sanitar: vetrice (Tanacetum vulgare), conduraşii, pelinul. Hreanul plantat printe piersici previne atacul şi băşicarea frunzelor. Mai are efect şi asupra unor boli de la vişin. În podgoriile vechi întâlnim hrean sălbăticit, semn că înaintaşii cunoaşteau mai bine decât noi mijloacele de vindecare şi apărare naturale. Usturoiul trebuie şi el lăsat să se sălbăticească în livezi şi vii, pentru că acţionează împotriva fungilor şi dăunătorilor. Mirosul lui nu este agreat de şobolani, care părăsesc şi ei zona. Premisa unei plantaţii sănătoase de căpşuni este acoperirea permanentă a terenului, aşa cum vedem în ădure. În grădină, ca material de acoperire, se pretează foarte bine: a) paiele; b) acele de conifere; c) coaja de copaci; d) tuful vulcanic; e) muştarul galben (care creşte foarte repede şi în plus îndepărtează nematozii, la fel ca şi crăiţele). Ceapa se cultivă pe stratul de anul trecut al morcovilor. Sfecla roşie este lângă un strat de ceapă, bobul lângă cartofi. Varza cultivată împreună cu ţelina urmează după bob sau după mazăre timpurie, care lasă în urma lor terenul îmbogăţit în azot. Conopida se cultivă împreună cu ţelina (conopida protejează ţelina împotriva ruginii, iar ţelina protejează conopida împotriva albiliţei). Salata se cultivă împreună cu ridichile de lună (salata îndepărtează puricii de pământ). Ceapa cu salata (ceapa protejează salata împotriva bolilor). Alte combinaţii benefice: a) prazul cu ţelina; b) prazul cu pătrunjelul de rădăcină; c) andivele cu guliile; d) feniculul cu varza chinezească; e) fasolea oloagă cu castraveţi. Legume care nu se suportă, inhibându-se reciproc în creştere: a) tomatele cu feniculul; b) gulia cu sfecla roşie; c) fasolea oloagă cu ceapa şi mazărea; d) salata cu pătrunjel. CUPRINS: Cuvânt înainte Înfiinţarea "Paradisului"Animale în "Paradis" Cum un câine a salvat viaţa altui câine Creşterea păsărilor de curte Milioane de colaboratori în "Paradis" Protejarea păsărilor cântătoare Amplasarea cuiburilor Numărul cuiburilor Importanţa păsărilor răpitoare Furnicile, ca ajutător în agricultură Urechelniţa Ariciul şi alte ajutoare Importanţa râmei de pământ Producerea humusului în gospodărie prin creşterea intensivă a râmelor Lucrarea solului în Paradis Un pământ virgin se transformă, într un an, în pământ de grădină Experienţe cu făină de bazalt Tuful vulcanic granulat Folosirea maceratelor din plante şi a ceaiurilor Urzica mare Tătăneasa Pelinul Coada calului (Equisetum arvense) Ceapa, usturoiul şi hreanul Plante cultivate Pomii mei fructiferi Sâmburoasele Sămânţoasele Nuciferele Viţa de vie in „Paradis” Element galvanic pentru viţa de vie Ungerea trunchiurilor la pomi Menţinerea sănătăţii pomilor şi arbuştilor fructiferi prin cultivarea de plante sanitar Arbuşti fructiferi Plantaţia de zmeur Alte specii de arbuşti fructiferi Plantaţia de căpşun Cultura legumelor pe valuri de pământ Topinamburul Grădina de legume în "Paradis" Acoperirea solului - prima măsură Cultura în rânduri amestecate (intercalate) Cultura în straturi amestecate (intercalate) Îngrăşăminte verzi în grădina de legume Legume acoperitoare de sol Plante medicinale şi aromatice Insectele în grădina de legume Semănatul şi plantatul Caracterizarea pedoclimatică a "Paradisului" Geologia Solurile Cercetări privind chimia şi biologia solului