Pazitorul Pragului si Filosofia libertatii

Misterul Păzitorului Pragului reprezintă o temă esenţială a căii moderne de iniţiere.

Căci fără întâlnirea cu Păzitorul nu este posibilă trecerea pe deplin conştientă a Pragului spre lumea spirituală.

În prima parte a volumului, Sergej O. Prokofieff îşi expune teoria despre această problemă puţin studiată, dar esenţială, a Păzitorului Pragului.

În cea de-a doua parte analizează legătura dintre Filosofia libertăţii şi Evanghelia a Cincea.

Comentariile profunde ale lui Prokofieff aduc o perspectivă nouă asupra operei de început a lui Rudolf Steiner, dezvăluind aceeaşi realitate spirituală – Impulsul Christic – ca în întreaga antroposofie de mai târziu.


Fragment din carte:


…importanţa imensă a Filosofiei libertăţii, nu numai în sine, ci şi pentru întreaga dezvoltare a antroposofiei în primul sfert al secolului XXI reiese, printre altele, şi din faptul că Rudolf Steiner s-a decis, în aprilie 1918, spre sfârşitul Primului Război Mondial, să publice o a doua ediţie a acestei cărţi, revizuită de el însuşi şi prevăzută cu o nouă prefaţă şi cu multe adaosuri şi completări importante.

Şi doar cu o lună mai târziu, în luna mai a aceluiaşi an, Rudolf Steiner a oferit o nouă ediţie, extinsă, cu o nouă postfaţă, a manualului său central de instruire Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare, în care se tratează în primul rând despre natura şi caracterul cercetării spirituale.

Ei bine, este evident că în numeroasele adaosuri la această a doua ediţie a Filosofiei libertăţii el s-a străduit, înainte de toate, să creeze o punte de legătură între conţinutul ei iniţial şi cercetările sale spirituale antroposofice publicate mai târziu, fapt care culminează, într-o anumită privinţă, în observaţia „că în această carte procesul de gândire este prezentat ca un proces pur spiritual" (GA 4, pagina 189/153)*.

În continuare, Rudolf Steiner face legătura dintre acest "proces de gândire" şi punerea în activitate a „gândirii intuitive", despre care el vorbeşte într-un adaos următor: .,În gândirea intuitivă omul este transpus într-o lume spirituală şi ca subiect care percepe. Omul recunoaşte drept o lume de percepţii spirituale ceea ce îl întâmpină în această lume ca obiecte de percepţie aşa cum îl întâmpină lumea spirituală a propriei sale gândiri....

Lumea percepţiilor spirituale nu-i poate fi străină celui care pătrunde în ea, fiindcă în gândirea intuitivă el are deja o trăire ce poartă caracter pur spiritual" (pagina 256/205). Aici se indică în acest fel calea care duce dincolo de treapta gândirii pure (libere de senzorial) la gândirea intuitivă şi, prin urmare, în lumea spirituală.

În acelaşi timp, Rudolf Steiner arată în noua postfaţă a cărţii Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? că întreaga cale a disciplinei spirituale a acestei cărţi se bazează pe „viaţa de gândire pură, întemeiată în sine însăşi" (GA 10, pagina 217/170). Şi el continuă: „Putem desprinde din cuprinsul vieţii sufleteşti ceva care constă numai din gânduri pure" (ibidem).

Prin aceasta, omul desfăşoară în propriul său suflet o activitate „la a cărei realizare trupul său nu participă" (cursiv, Rudolf Steiner). Astfel, „[sufletul] îşi dă seama că el este, împreună cu gândirea însăşi, într-un domeniu suprasensibil şi se trăieşte pe sine în afara trupului.... Şi trăirea suprasensibilă trebuie să fie o continuare a acelei trăiri sufleteşti pe care o putem realiza deja în unire cu gândirea pură" (paginile 218,220/170, 172).

Limba: Romana
Nr.pagini: 136
Dimensiuni: 13x20
An aparitie: 2013

RECENZII