Pedagogii alternative

Pedagogii alternative - Ion Albulescu


…după o îndelungată perioadă de uniformizare a învăţământului din ţara noastră, în ultimele două decenii au fost reglementate legal şi promovate mai multe alternative Ia sistemul tradiţional de învăţământ: Pedagogia Montessori, Pedagogia Waldorf, Pedagogia curativă, Pedagogia Freinet, Planul Jena, Programul Step-by-Step.

într-o perioadă relativ scurtă de timp, acestea s-au dezvoltat semnificativ antrenând un număr din ce în ce mai mare de elevi şi de cadre didactice.

Desigur, existenţa diferitelor alternative este benefică pentru un sistem de învăţământ dinamic şi deschis, ele punând în evidenţă şi valorificând, într-o perspectivă proprie, specifică, aspecte mai puţin vizate în învăţământul tradiţional.

Ele promovează modalităţi de realizare a procesului educaţional care oferă alte variante organizatorice şi funcţionale decât cele proprii şcolii tradiţionale, ca urmare a unor viziuni de ansamblu diferite asupra marilor sisteme pedagogice contemporane, precum şi asupra practicilor şcolare actuale din lume.


Fragment din carte

Innoirea metodelor de educaţie

Pornind de la analiza condiţiilor în care se află copilul la şcoală, Maria Montessori ajungea la concluzia că este necesară înnoirea metodelor de educaţie şi instruire.

De altfel, ea a numit "metodă" alternativa educaţională pe care a creat-o, sub această denumire fiind cunoscută şi astăzi de cei mai mulţi pedagogi, prezentă în dicţionare, enciclopedii şi manuale.

In condiţiile de viaţă şi de educaţie din şcolile tradiţionale, constata Maria Montessori, copiii nu se puteau dezvolta adecvat din punct de vedere fizic, psihic şi social deoarece erau supuşi unui tratament de imobilizare, izolare, pasivitate, care le limita dezvoltarea.

In consecinţă, era necesară o schimbare radicală a şcolii, însă nu pentru a o face mai frumoasă şi mai uşoară, ci pentru a contribui într-o mai mare măsură la dezvoltarea personalităţii copilului.

Această schimbare presupune ca educaţia să permită o cucerire de către elev, printr-un efort propriu, a unor grade succesive de independenţă. Copilul, în care se structurează personalitatea adultului de mâine, nu imită, ci "absoarbe" din jur şi asimilează ceea ce îi este necesar.

Simţurile copilului de vârstă mică sunt ca un fel de cana¬le prin care mintea absoarbe elemente din mediul ambiant ca pe o hrană spirituală. Acest fenomen este spontan, inconştient şi de o necesitate legică obiectivă, ca orice fenomen din natură.

Astfel, copilul îl clădeşte în sine pe adultul de mâine folosindu-se de materialul pe care îl găseşte în mediul ambiant.


... în opinia Mariei Montessori, copilul nu este format de educator, ci se construieşte singur ca personalitate în virtutea forţelor naturale de care dispune.

Ca urmare, a educa înseamnă a crea mediul potrivit satisfacerii nevoii copilului de a asimila spontan, ceea ce presupune pregătirea şi organizarea stimulilor externi.

Trei factori, aflaţi într-o relaţie de interconectare şi intercondiţionare, stau la baza realizării educaţiei: copilul, educatorul şi mediul educativ.

Pedagogia Montessori recunoaşte educabilitatea oricărei fiinţe umane: fiecare copil dispune de capacitatea de a fi educat şi, mai ales, de a se autoeduca.

Educatorul bine pregătit şi mediul educativ special amenajat trebuie să asigure condiţiile esenţiale pentru ca aceste capacităţi să se împlinească.

Limba: romana
Nr. pagini: 296
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2014

RECENZII