Peisajul disparut. Anii copilariei mele

…o povestire fermecătoare, melancolică, elegantă... Johnson scrie cu uimire şi veneraţie de copil... Totul este minuţios observat, pe fundalul unui peisaj industrial despre care Johnson tatăl îi spune fiului Paul că este ca «o femeie urâtă, înzestrată cu un fel straniu de frumuseţe.

Francezii au o vorbă pentru asta, ca pentru majoritatea lucrurilor legate de artă – jolie laide»... Cu greu s-ar putea imagina o evocare mai frumoasă a unei lumi dispărute: Anglia industrială a anilor '30. (The Independent)


Paul Johnson îşi evocă nostalgic copilăria petrecută în regiunea Potteries (West Midlands, Anglia), în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial.

Peisajul acum dispărut – turnurile de extracţie ale minelor de cărbuni şi fabricile de ceramic – are o „frumuseţe stranie, romantică", iar viaţa de familie este idilică şi liberă.

O oază de căldură şi umanitate, recuperată din trecut cu afecţiune şi talent.


„Lumea pe care am pierdut-o era bine aşezată în matcă. Johnson ne oferă un tablou viu al Angliei provinciale, într-o vreme când fiecare regiune avea specificul ei...

Fiecare pagină a cărţii e o bucurie: portrete intense ale unei diversităţi de bărbaţi, femei şi copii; descrierea sugestivă a unor peisaje; nostalgia timpului şi locului.“ (Daily Telegraph)


Fragment din carte


…multe pasaje din monologurile mamei ramaneau cu totul de neinteles pentru mine, si totusi erau atat de fascinante, aveau atat rezonanta, incat mi s-au intiparit in memorie.

Vorbea pentru placerea amandurora, si a mea, si a ei, si nu facea nici un compromis doar de dragul anilor mei fragezi.

M-am nascut tarziu in viata ei, depasise cu mult patruzeci de ani, si aparitia mea a luat-o prin surprindere.

Soara mea cea mai apropiata ca varsta, Mary, careia i se spunea Mamie, murise inainte sa ma nasc eu, de diabet, boala aproape incurabila la vremea aceea, si tot ce stiu despre ea se rezuma la spusele familiei si la o fotografie sfasietoare in care priveste tinta in aparatul de fotografiat, lungita in patul de spital, cu ochii solemni, larg deschisi.

Asadar, am fost pentru mama un dar aparte venit de la Dumnezeu ca despagubire pentru fetita pe care o pierduse, si ca o companie barbateasca pentru varsta ei de mijloc.

Ma punea in multe privinte pe picior de egalitate cu ea, si ma considera parte integranta a gandirii ei, prezentandu-mi, de pilda, alternative pro si contra in diverse situatii.

Asadar, vorbirea ii era presarata de intrebari retorice: "Sa mergem la cumparaturi acum sau mai tarziu?''

''Crezi ca barbatul ala de vizavi e tipul de criminal?"

Tenul ii era fara cusur trandafiriu si catifelat ca piersica.

N-avea nevoie de fard si cu siguranta ca nici nu-si pusese asa ceva vreodata pe fata, cu exceptia unui strat subtire de pudra.

Avea o silueta zvelta, pe care hainele ei ingrijite, simple si mulate pe corp, dar si mersul sprinten o scoteau frumos in evidenta. Era gratioasa....

Limba: Romana
Nr.pagini: 232
Dimensiuni: 13x20
An aparitie: 2013

RECENZII