Peninsula interzisa

Peninsula interzisa

Maturie despre viata de pe Muntele Athos

Alain Durel

…Muntele Athos sau internaţionala monahală unde alchimia dorinţei se numeşte asceză şi devine un antrenament permanent pentru construcţia Omului în totalitatea lui.

Muntele Athos sau trinitatea frumosului: a naturii, a liturghiei şi a chipului călugărilor…

Fragmente din carte:

Papa Isaac

Când m-am întors la Stavronikita, am constatat cu amărăciune că Ambrozie lipsea şi nu ştiam pentru cât timp. în plus, se dovedi că nu aveam deloc afinităţi cu noul stareţ, părintele Tikhon.

Dorinţa mea de a imita exemplul Părinţilor deşertului sporea tot mai mult şi aşa am aflat că, nu departe de mănăstire, îşi avea lăcaşul un om cucernic ce trăia ca un pustnic. Numele lui era Isaac, dar toată lumea îi spunea „papa Isaac".

Isaac trăia ascuns într-un schit modest, în mijlocul unei păduri de stejari mediteraneeni. Era foarte slab, din cauza posturilor frecvente pe care şi le impunea, iar somnul insuficient, de cel mult două sau trei ore pe noapte, îi conturase ochii cu cearcăne întunecate.

Avea nasul coroiat, bărbia ascuţită ca un arab autentic şi vorbea şi scria într-o greacă sofisticată. Pe dosul mâinilor lui, la îmbinarea degetelor şi a pumnului, se vedea câte o impresionantă bătătură pe care Ambrozie o numea „medalia asceţilor".

Aceste stigmate erau semnul practicării intense, regulate şi foarte îndelungate a unor prosternări adânci pe care athoniţii le fac sprijinindu-se, nu pe palme, ci pe primele falange, ţinându-şi pumnul strâns.

Ca majoritatea libanezilor, Isaac cunoştea franceza, aşa că puteam comunica în limba lui Bemanos. Faptul că amândoi eram nişte „străini" la Athos ne apropiase, unul dintre jocurile noastre preferate fiind glumele pe seama ciudăţeniilor grecilor.

Papa Isaac a devenit rapid un ghid prevenitor. Pentru că îi admiram stilul de viaţă, i-am vorbit despre gândurile mele neplăcute şi i-am cerut să mă primească în schitul lui.

— Inlocuieşte-ţi gândurile rele cu unele bune! spunea el. Dacă-i vezi pe unii fraţi vorbind în timpul slujbei, spune-ţi că discută despre typikon (reguli liturgice)! La Athos, nu există astăzi prea multe kellias în care traiul să fie cu adevărat isihast.

Când am sosit la Sfântul Munte, am făcut turul mănăstirilor şi, cum n-am găsit nimic care să corespundă lucrurilor pentru care venisem, am ales să trăiesc în singurătate.

Astăzi, aceste kellias şi-au pierdut simplitatea şi se încarcă cu întreg arsenalul ce aparţine în mod normal mănăstirilor: tractoare, animale, terenuri, electricitate, telefon etc.

Ca să întreţii toate astea e nevoie de multă muncă şi nu mai rămâne mare lucru pentru rugăciune. O kellia adevărata trebuie să fie simplă şi modestă, ruptă de agitaţia şi de grijile lumeşti.

Observând micul dicţionar grec-franeez pe care îl aveam asupra mea, mi-l luă pentru a căuta în el un cuvânt.

— Neglijent, leneş, spuse el. Da, asta e! Trebuie să ştii să fii leneş (de fapt, cuvântul a cărui traducere franceză o căuta Isaac era un termen din vocabularul monastic, amerimnia, care poate fi tradus prin „nepăsare")...


CUPRINS:

Prolog

I. SFÂNTUL MUNTE

O arie de buzuki
Maria
Primii paşi pe Sfântul Munte
Schitul profetului Ilie

II. ATHOSUL DIN VERCORS

Ruşi dincolo de frontiere
Liniştea de la Vercors
Evanghelia în deşert

III. GRĂDINA MAICII DOMNULUI

Athosul imuabil
Vasilios
Pământul văzut din cer
Sexualitatea la Muntele Athos
Ambrozie
Iviron
Papa Isaac
Călătorie în deşert
Schitul Prodromu
Croucho Marx
Nebunul întru Hristos
Paisios
Peruanul

IV. PENINSULA INTERZISA

Isaac Alchimistul
Infernul biruit
Laurel şi Hardy
Lecţie de iconografic
Arta scrimei
Nicanor la bucătărie
Vatopedi
Simonos Petra
De profundis
Călugărul din al doisprezecelea ceas
Smochina lui Isaac
Alegerea
Dublul jug
Cine nu este prefăcut?
Hristos a înviat!

Anexă: Scurt tratat despre rugăciunea inimii
Glosar
Mulţumiri

Limba: romana

Nr.pagini: 216

Dimensiuni: 13X20

An aparitie: 2015

RECENZII