Polemici cordiale

Octavian Paler scrie: Ziua e prea scurta, domnule, soarele prea putin. Cerul e plin de nori, fericirea o simpla vorba. În fine, dracul sa le ia pe toate. Ca zeii te pedepsesc exact cu calitatile cele mai frumoase pe care ti le daruiesc.

[...]

Despre carte: Polemici cordiale este un titlu totemizat, o emblema ce a urcat lesne in transcendenta copertei, si-a cucerit independenta si se bucura de o cariera pe cont propriu. A devenit moneda de schimb cultural.

Citite din perspectiva zilei de azi, Polemicile cordiale isi pastreaza prospetimea intacta. Toate, dar toate temele morale sau estetice, cu captuseala etica, problematizate in aceste eseuri (deghizate in scrisori, discursuri si convorbiri imaginare), sint pe deplin validate de si reverbereaza in prezent.

Aparitia volumului marcheaza un punct de evolutie biografica si de creatie semnificativ, o rascruce.

Mai actual ca niciodata, Octavian Paler nu a dat lectii, nu a lansat apeluri catre nimeni, si-a asumat lucid vulnerabilitatea. Dar aceasta vulnerabilitate incapsulata devine arma redutabila. «Pericolul civilitatii» e mai feroce decit oricind, pentru o lume in care nu se minte mai putin, ci mai cinic si mai divers, o lume in care ne traim libertatea urit.” (Nicoleta Salcudeanu)

Fragmente: Polemici cordiale, Octavian Paler

1. Trebuie sa fim siguri macar de faptul ca suntem insetati de certitudini daca nu suntem sigur de nimic altceva. A renunta sa crezi chiar in sete pentru ca n-ai ajuns la niciuna dintre fantanile pe care le-ai visat, poate fi amuzant o clipa. Apoi, rasul se va crispa. Ce urmeaza dupa ce ai renuntat si la fantani si la sete? Exilul in ironie? Nu se poate trai la nesfarsit in ironie. Daca viata e un joc, acest joc trebuie sa aiba totusi o regula pe care n-o cunoastem.

2. Sa nu va inchipuiti cumva ca astept, dupa ce voi pleca de aici, sa ma recunoasteti pe strada. Puteti sa ma ignorati in continuare. Acest sfert de ora face cat o viata de fraternitate, asa ca ma simt rasplatit. Dealtfel, ce-ati gresit dumneavoastra ca sa aveti remuscari? De vina sunt totdeauna cei care raman singuri […] Uneori, sa fiu sincer, v-am invinuit si eu. Dar regret ca am facut-o. Acum stiu ca fiecare are grijile si interesele lui si ca solitarii nu pricep asta. Ei cred ca lumea exista ca sa-i vindece pe ei de singuratate

3. Orice singuratate are momentele ei de orgoliu.

Limba:romana

Nr.pagini:416

Dimensiuni:13x20

An aparitie:2008

RECENZII