Povesti basarabene

Povesti basarabene (Simion Teodorescu-Kirileanu)

BABA GROASĂ, SPAIMA LUMII

Era odată un moşneag ş-o babă şi n-aveau niciun copil, ca să le-aducă o cofa de apă, să le fie de ajutor, cum erau slabi şi bătrâni. Şi tare-ar mai fi vrut să aibă un copil, măcar.

S-au pus ei pe post şi rugăciuni la Dumnezeu, să le deie un odor de copilaş.

Numai într-o vreme, baba a purces groasă şi când a fost vremea facerii, băbăţica n-a făcut 1, 2, 3 copii, ci a făcut 101 de plozi! ... S-au îngrozit bieţii moşnegi ... De unde înainte nu era ţipenie de copil în casa lor, amu erau prea mulţi, din cale-afară.

Unul zicea: „mamă”, altul: „tată”! celălalt cerea ..apă”, altul „papă”! mă rog nu ştiai care şi pe cine să-l gioeşti.

Moşnegii erau săraci, dinainte vreme, amu copiii ceia îi sărăcise d-a binelea. Dacă au văzut şi ei că nu este chip de trăit în viermătul cela, — au luat amândoi lumea-n cap. mângâindu-se:

— Dumnezeu i-a dat, Dumnezeu le-a purta şi de grijă, cum poartă la toată lumea!

Băieţii s-au înfiripat, rădicându-se băietănaşi. Amu. care cum îi piscuia prin minte, aceea făcea şi aceea poruncea, ca la casa unde nu-i cap stăpân şi nu-i grija părintească.

Da’ unul dintre băieţii ceia, era năzdrăvan şi când a vazut ce hălmăzuială era şi treabă fără niciun capăt, i-a strans pe toţi laolaltă şi le-a grăit:

— Măi, dacă a porunci 101 de minţi, ş-am face care cupă cum ne duce capul, are să fie vai de noi şi n-ar’ să se aleagă nimic de starea noastră. Hai mai bine s-alegem pe unul din noi, care, când a spune ceva, toţi să-l asculte şi să facă aşa.

— Că bine zici, răspunseră toţi într-un glas. Iacă te-alegem pe tine, mai mare, să ne sfatuieşti şi să ne porţi de grijă, şi l-au ales pe băietănaşul cel năzdrăvan.

Amu, băietanul ist năzdrăvan, trebui să-i comănduluiască; toţi erau goi, rupţi şi răpănoşi, mă rog ca copiii cei fără de pic de milă a mamei şi a tatei. Ce să facă el, să hrănească atâta sodom de guri?

Iesă băietanul afară şi vede un cârd de oi, pe-un deal; îi cheamă pe ceilalţi şi le spune:

— Vedeţi voi oile celea? Să vă duceţi şi să le-aduceţi aici. Ceia s-au dus, au încunjurat oile şi le-au adus într-o clipală la bordei, şi l-au întrebat pe cel năzdrăvan:

— Ce să facem cu ele?

— Ce să faceţi! Tăieţi-le, carnea o mâncaţi şi pieile şi lâna, vă îmbrăcaţi. îndataş mare le-au tăiet, că nu le-ajungeau prin unghii oile; carnea au fiert-o şi cu pieile s-au mai îmbrăcat, cât biată le-au ajuns; da’ băietanului cel năzdrăvan nu i-au dat niciun şpârc de came, dar şi el n-a obrăznicit să ceară, că era cuminte şi ştia ce face.

Sodomul cel de guri iar flămânzise, că ce erau la 101, o turmă de oi? Năzdrăvanul iar a ieşit afară şi a văzut un surie (tamazlâc) de vite. I-a chemat pe ceia şi le-a arătat:

— Zăriţi voi suricul cel de vaci? Să-l aduceţi aici.

Ceia, o fugă ţinură până acolo, au strâns vitele şi le aduseră la bordei.

— Ce să facem cu ele?

— Tăieţi-le şi pe-acestea, carnea mâncaţi-o şi cu pieile vă încălţaţi....

Limba: romana
Nr. pagini: 271
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2015

RECENZII