Practicarea Adevarului

Practicarea Adevarului - Georg Kuhlewind


Cartea lui Georg Kühlewind ar putea fi caracterizată ca reprezentând variaţiuni pe o temă încă puţin abordată. Tema este experienţa suprasensibilă a cititorului, variaţiunile redau descoperirile pe care le poate face acesta citind.


...este a opta zi a Creaţiei, când omul începe să creeze. Această creaţie urmează direcţia mişcării iniţiale a cunoaşterii deja dobândite, este prelungirea clipei intuitive şi descoperirea ei, s-ar putea spune, descoperirea prezentului în locul lumii trecutului. Prin aceasta omul creează lumea prezentului.

Articolele din acest volum descriu experienţe care pri­vesc metodica căii de cunoaştere, rezultate ale cercetării meditative.

Unele tratează ştiinţa spirituală propriu-zisă, altele încearcă să descrie posibilităţi morale ce izvorăsc din ştiinţa spi­rituală şi din practicarea acesteia: formularea noilor cerinţe, singu­rele care mai pot face viaţa omenească demnă şi posibilă în viitor.


Fragment din carte


…mişcarea care are loc prin concentrarea asupra unui obiect constă în aceea că gândirea, uitând de sine însăşi, se cufundă cu totul în obiect. Nu mai este nicio gândire, este acesta: obiectul, despre care se arată, iar şi iar, că el este gândirea.

Această descoperire trebuie să devină experienţă şi nu este permis să rămână doar ceva gândit. Intuiţia prezentă în obiect, obiectul, este o creaţie a omului.

Realitatea, adevărul obiectului, este această intuiţie. Ea constituie obiectul şi curge în percepţia obiectului, atunci când îl percepem cu adevărat, şi licăreşte mai departe sub cenuşa reprezentării obiectului, atunci când îl evocăm din nou.

Spre această intuiţie năzuieşte concentrarea. Pentru că ea este realitatea, gândirea se poate uita pe sine în temă; şi în timp ce renunţă la sine şi se uită pe sine, îşi uită caracterul abstract, de oglindire.

Este limpede că gândirea asupra gândirii nu poate realiza această uitare de sine, pentru că ea se gândeşte la sine însăşi, este atentă la sine, iar această Sine nu este nicio realitate intuitivă, ci o abstracţiune.

Percepţia sau „observarea” gândirii – a procesului de gândire – sau experimenta rea sa porneşte de aceea de la evocarea a ceva, de exemplu, a unui obiect sau a unei noţiuni-imagine, cum ar fi noţiune a de triunghi.

În acestea ea se poate cufunda, în acestea ea poate să uite de sine. Această stingere de sine, uitare de sine, este, condiţia necesară pentru străfulgerarea intuiţiei.

Această străfulgerare este, de fapt, adevărata concentrare, menţinerea fulgerului: zăbovirea în acesta, în adevărata gândire şi nu în gândit. Numai în acest element procesul gândirii poate deveni experienţă, gândire vie, care nu este deja ceva gândit.


Experimentarea gândirii sau a atenţiei nu este vreo „surprindere” a gândirii sau a atenţiei, nicio apropiere de momentul prezent al ei, fie şi la o distanţă infinit de mică – omul nu ajunge aici printr-o astfel de apropiere la infinit.

Este vorba de un gest calitativ diferit, prefigurat, însă nu şi realizat, în orice act de atenţie, care se îndreaptă spre ceva, spre ceva care la început este altceva decât atenţia însăşi.

Acest lucru este necesar pentru ca îndreptarea atenţiei asupra sa, care constituie mereu un obstacol în calea dăruirii, să se stingă. Concentrarea este dăruire deplină; ea este asemănătoare dăruirii, care este prezentă în mod inconştient în actul percepţiei, şi care precede percepţia secundară, obişnuite.

Cauza fundamentală a distragerii atenţiei este îndreptarea acesteia asupra sa. Experienţa gândirii, a atenţiei – contemplaţia –, nu se poate realiza în domeniul gândirii oglindite.

Din gândire a oglindită se poate ieşi numai prin evocarea, cultivarea intensităţii intuitive. Şi numai această gândire poate deveni experienţă.

Şi meditaţia are, la rândul său, o temă care trebuie să fie o realitate. Câtă vreme ceva este abstract, aceasta nu este Nimic. Însă pentru oamenii de astăzi este justificat să se îndrepte spre astfel de teme, care au drept scop „cunoaşterea” gândirii sau a percepţiei.

De aceea, în Pragul lumii spirituale drept primă temă este recomandat:

Când gândesc mă simt una cu curgerea procesului universal?



CUPRINS

Cuvânt înainte
Gândirea asupra gândirii
Meditaţia

Despre puritatea strădaniei

Conştienţa parţială 23
Cealaltă parte 24
Oglindirea 24
Trecutul 25
Somnul şi inconştientul 26
Prezentul 27
Forme 27
Înălţarea în elementul rarefiat 28
Pericolul 29
Ocazia 30
Puritatea 31
Meditaţia 32

A doua treaptă a meditaţiei

Purificarea 33
Simţirea şi voinţa în gândire 35
Voinţa în concentrare 35
Simţirea în concentrare 36
Emoţia: primul tip de exerciţii 38
Elementele simţirii cunoscătoare: al doilea tip de exerciţii 40
Organul de percepţie al sentimentelor 42
Dezvoltarea simţirii cunoscător-simţitoare: al treilea tip de exerciţii 43
Transformarea emoţiilor: al patrulea tip de exerciţii 44
Trimiterea înapoi a emoţiilor: al cincilea tip de exerciţii 47
Meditaţia 48
Ştiinţa cerească 49
Meditaţia în simţire 50

Despre percepţia pură 
Despre studiul ştiinţei spirituale

Pragul lumii spirituale 58
Dincolo de cuvinte 59
Modul de comunicare transcendental 60
Limbajul proceselor conştienţei 63
Problema celor „două căi” în opera lui Rudolf Steiner 65
Mintea sănătoasă, nepărtinitoare 68
Studiul 71
Rezumat 74

Natura solară a gândirii

Meditaţia luminii I: Unde se aprinde lumina? 80
Meditaţia luminii II: Eu-sunt 81
Meditaţia luminii III: Lumină şi întuneric 81

Iertarea

„Iartă-ne nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” 83
Gestul 84
Realizarea 88

Paşti

Oglinda 92
Corpul 93
Oglinda corpului 96
„Şi Cuvântul s-a făcut trup…” 98
Eu-sunt-ul este lumina lumii 100
Fără oglindă 102
Trupul incoruptibil 103

Sfârşitul zilei a şaptea

Lumea închisă 106
Arderea 107
Sfârşitul duminicii 109
Ziua a şaptea 110
Începutul începutului 111
Ce aparţine omului? 113
Izgonirea de pe Pământ 115
Ziua a opta 116
Adevăr şi iubire 118
Consecinţe practice 119
Revoluţia iubirii 121

Despre realitatea omului

Trecutul 124
Prezenţa 125
Realitatea omului 127
Viitorul 128
Probabilitate şi improbabilitate 131
Omul şi semenii săi 134
Limba 136
Oraşul-templu 137

Despre intuiţia morală

Introducere 141
Natura intuiţiei 142
Planul vieţii 144
Concepţia naivă despre lume 145
La graniţa dintre Eu şi non-Eu 147
Natura intuiţiei morale 151
Fenomenologia libertăţii 153
Epoca egoităţii 156
Răsăritul noului timp 160

Numai un scurt răstimp

Apariţia 165
Învăţătura 166
Imaginea formată 166
Opoziţia 167
Respingerea 168
Îmbolnăvirea 169
Experienţa adevărată 170
Înţelepciunea 171
Deteriorarea iubirii 172

Ştiinţa spirituală şi creştinismul

Punerea problemei 174
Despre natura solară a gândirii 176
Despre umbra pe care o aruncă gândirea 179
Un pas hotărâtor 181
Activitatea care se înstrăinează de sine 183
Logosul apare în libertate 184

De ce ştiinţa spirituală?

Ce este o ştiinţă? 188
Naivitatea 189
Conştienţa antică 190
Căutarea spiritului 192
Învingerea conştienţei oglindite 193
Învingerea naivităţii prin teoria cunoaşterii 193
Învingerea practică a naivităţii 194
Structura ştiinţei spirituale 195
Destinul inteligenţei cosmice 198
Ştiinţa omului 201

Note

Limba: romana

Nr.pagini: 207

Dimensiuni: 13X20

An aparitie: 2013

RECENZII