Pribeag în ţara mea. Sub mască. Memorii 23 august 1944 - 24 mai 1947

Pribeag în ţara mea. Sub mască. Memorii 23 august 1944 - 24 mai 1947

Nechifor Crainic

Cuprins:

I.„Iarăşi se tulbură Irodiada... iarăşi cere pe tipsie capul lui Ioan” - Ioan Nichifor Crainic – academicianul prigonit (studiu introductiv de Florin Duţu)

II.Mărturia lui Alexandru Cojan, ginerele lui Nichifor Crainic, despre întâmplările din 1944-1947

III.Pribeag în ţara mea – sub mască. Memorii

„După sfatul lui Petru Groza, am stat camuflat prin satele ardeleneşti doi ani şi jumătate, crezând, după cuvântul său, că vine amnistia politică. M-am predat la 24 mai 1947. Am făcut contestaţie şi, în noiembrie 1947, mi s-a anulat pedeapsa şi s-a început rejudecarea. Dar în 19 iunie 1948, înainte de terminarea procesului, am fost depus la Aiud.” (Nichifor CRAINIC)

Cartea aceasta este continuarea volumului de memorii „Zile albe, zile negre. Memorii” (Ed. Floare Albă de Colţ, 2015) şi cuprinde amintirile din pribegie ale academicianului Nichifor Crainic din perioada 23 august 1944 - 24 mai 1947. Amintirile au fost scrise după cei cincisprezece ani de temniţă (1947-1962), cu speranţa că ar putea să şi le publice în acei ani (1962-1972). După trecerea în viaţa de dincolo de mormânt (20-21 august 1972), manuscrisul a fost păstrat de fiica sa, Furtuna Ioan, apoi de ginerele său, Alexandru Cojan.

La 23 august 1944 comuniştii au ieşit din ilegalitate şi profitand de prezenţa armatei sovietice au format cadrul legal pentru condamnarea tuturor potenţialilor opozanţi. Spionii lui Stalin, precum Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko) şi Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), au pătruns rapid în Servciul Secret Român (Siguranţa), la conducerea căruia vor ajunge după 1948, transformându-l în Securitate. În plus, se spunea că „Ana Pauker, Luca László, Teohari Georgescu, Gheorghiu Dej / Bagă spaima în burgheji”. În acest contextNichifor Crainic a aflat din ziare că este denigrat. La scurt timp a avut loc Procesul Ziariştilor Naţionalişti, o „făcătură” de proces, unde comunista Alexandra Sidorovici (soţia odiosului Silviu Brucan), a fost acuzator public şi l-a condamnat în lipsă pe Crainic la detenţie grea pe viaţă şi confiscarea întregii averi (4 iunie 1945; decizie anulată atât în 1947, cât şi în 1995). Nichifor Crainic şi-a început sub mască pribegia în Transilvania după ce a obţinut un buletin de identitate fals, sub numele de Ion Vladimir Spânu, negustor de cherestea din Bucovina, eliberat de primarul refugiat la Sibiu din Gălăneşti (Rădăuţi). Şi-a lăsat barbă şi şi-a pus ochelari de sticlă groasă pentru a nu fi recunoscut.

Mai întâi s-a ascuns la Sibiu, apoi la Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, ajutat de prietenul său, marele duhovnic Arsenie Boca, să părăsească Sibiul într-un camion ce transporta brânză, scăpând astfel de raziile româno-sovietice. Întâmplarea a fost relatată în această carte. Aventura în Transilvania a continuat-o Nichifor Crainic ascunzându-se în satele din Munţii Apuseni (în judeţul Hunedoara: satul Grosuri Deal  - comuna Blăjeni; satul Zdrapţi - comuna Crişcior; Comuna Vaţa - în apropierea locurilor natale ale Părintelui Arsenie Boca),  apoi în cele de pe Valea Târnavelor din Mureş (în Lepindea  - comuna Bahnea, la preotul Cornel Dascăl; în Icland - comuna Ernei, lângă Târgu Mureş, la preotul Matei Moruşca, fratele episcopului românilor din America, Policarp Moruşca; în satul Cerghid, la preotul Ioan Sămărghiţan). Toate întâmplările sunt relatate genial de Nichifor Crainic.

S-a predat la 24 mai 1947. I s-a anulat sentinţa (nov. 1947) şi i s-a rejudecat procesul, dar Petre Pandrea, avocatul său şi cumnatul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, a fost arestat. Crainic a fost aruncat în temniţa Aiudului pentru cincisprezece ani, fără sentinţă judecătorească.

Limba: romana

Nr.pagini: 192

Dimensiuni: 13X20

An aparitie: 2015

RECENZII