Prinderea Lupului de pe Wall Street

Prinderea Lupului de pe Wall Street

Jordan Belfort

Prinderea Lupului de pe Wall Street reprezintă o continuare plină de umor a peripeţiilor celebrului Jordan Belfort, băiatul rău de pe Wall Street.

O cronică a unei condamnări previzibile în care poveştile bizare, petrecerile, intrigile şi viciile sunt filtrate prin experienţa privării de libertate…

Fragmente din carte:

O CRIZA DE CONŞTIINŢĂ

Dintr-o anumită perspectivă, David Michael Beall ajunsese să reprezinte tot ce putea fi mai corect şi mai pur în Stratton Oakmont.

Născut în extrem de provincialul orăşel Burtonsville, Maryland, în care mestecatul tutunului de la un colţ al gurii la celălalt şi tăiatul frunzelor la câini erau sporturile favorite, el a crescut foarte sărac şi fără tată.

A fost genul de copilărie în care te descurci de imul singur, în care o tăietură adâncă a fost cusută de mama ta, folosind un ac înroşit în foc şi o aţă de cusut.

Din punct de vedere intelectual, Dave nu era nici extrem de inteligent, dar nici foarte prost; era undeva pe la mijloc.

Şi nu era prea mult genul de agent de vânzări; era mult prea onest şi deschis, vorbind atât de încet şi tărăgănat, ca sudiştii, încât n-ar fi putut convinge pe nimeni să facă ceva ce acea persoană nu ar fi vrut încă de la bun început.

Ca majoritatea puştilor din Burtonsville, el n-a crescut cu dorinţa arzătoare de a deveni bogat - asta avea să vină mai târziu, dar a crescut însă cu o înţelegere clară a faptului că lumea avea; câţiva şefi de trib şi foarte mulţi indieni, şi că el era un indian şi că nu era nimic rău în asta.

In mod normal, un bădăran provincial de un metru şi nouă-zeci ca Dave Beall n-ar fi ajuns la facultate; şi-ar fi luat o slujbă la garajul din oraş, schimbând uleiul şi făcând reglaje, iar apoi şi-ar fi petrecut sfârşitul de săptămână încercând să intre pe sub jeanşii strâmţi ai unei Mary Joe, oricare-ar-fi-fost-ea.

Dar datorită norocului pe care l-a avut, Dave a fost binecuvântat cu două lucruri minunate - viteză şi forţă - care împreună i-au adus o bursa la Universitatea din Maryland, pentru lupte greco-romane.

Acolo a întâlnit o evreică blondă, frumoasă, pe nume Laurie Elovitch, care era pe jumătate cât el şi complet opusul lui. Laurie era din Long Island şi provenea dintr-o familie foarte bogată, care avea şi legături politice.

Aşa că, atunci când ea şi Dave au terminat facultatea, s-au mutat în Long Island pentru a fi mai aproape de ei. Se înţelege că un tip ca Dave-pe care în mod normal l-ai fi găsit aşezat pe o căpiţă de fân, îmbrăcat într-o salopetă de jeanşi şi fără tricou - ar fi fost ca un peşte afară din apă în teritoriul ucigaş din Long Island.

Toată lumea a presupus că tatăl lui Laurie, Larry, o să-l ajute pe Dave să-şi găsească drumul în viaţă şi că o să-şi folosească toate conexiunile lui politice pentru a-i găsi lui Dave o slujbă decentă (poate în departamentul întreţinerii parcurilor sau în cel al curăţeniei publice).

Dar din nou, soarta avea să intervină în viaţa lui Dave Beall -când în noiembrie 1988, Laurie a dat peste un anunţ de angajare din New York Times şi Dave a devenit unul dintre primii tineri americani care au răspuns „ chemării-la-arme" de la Stratton.

La fel ca mulţi „berbeci" tineri care au venit după el, a ajuns la interviu într-o maşină de doi bani, îmbrăcat într-un costum de doi bani şi care, în cazul lui, era atât de zdrenţuit încât viitoarea lui soacră a trebuit să folosească nişte bandă adezivă pentru a nu se desface la cusături.

----------------------------

…bineînţeles că şi lui Dave îi plăceau drogurile, dar nici pe departe aşa de mult (Cine a spus: „Salvaţi-l pe Keith Richards de la Rolling Stones"?) Oricum, el era mereu suficient de treaz pentru a mă supraveghea, acesta fiind ordinul Ducesei.

Răbdarea ei ajunsese deja la capăt, aşa că îl pusese pe Dave să mă supravegheze, pentru a se asigura că nu aveam să-mi iau viaţa înainte ca ea să găsească o cale să mă ducă la un centru de dezintoxicare.

In final, m-a dus la un astfel de centru, dar nu înainte ca eu chiar să încerc să mă sinucid.

In urmă cu doi ani, când eram în bucătăria lui Dave, înnebunit şi disperat, mestecând vreo sută de pastile de morfină, el mi-a răsucit mâna şi m-a pus la pământ, şi-a înfipt degetele în gura mea şi a scos pastilele afară. Apoi a chemat ambulanţa şi mi-a salvat viaţa.

Atunci când, o lună mai târziu, am ieşit din centrul de recuperare şi am ajuns în Southampton cu mariajul meu făcut ţăndări, Dave şi Laurie au fost cei care au venit la noi şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a ne ajuta să punem acele bucăţi la locul lor.

Deşi eram conştient că aceasta era ceva ce doar eu şi Ducesa puteam să facem, nu am să uit niciodată gestul lor.

Cu toate acestea, şi mai emoţionant a fost modul în care Dave şi Laurie au acţionat după punerea mea sub acuzare: în timp ce majoritatea prietenilor mei au dat bir cu fugiţii pentru a...


CUPRINS:

PROLOG

Lacrimi de crocodil

CARTEA I

CAPITOLUL 1
Consecinţele

CAPITOLUL 2
Victimele inocente

CAPITOLUL 3
Opţiuni evaporate

CAPITOLUL 4
Dragoste cu năbădăi

CAPITOLUL 5
OCD şi Mormonul

CAPITOLUL 6
Ticălosul şi Vrăjitoarea

CAPITOLUL 7
Naşterea agentului de vânzări

CAPITOLUL 8
Sconcslovakia

CAPITOLUL 9
Cuplat pentru sunet

CAPITOLUL 10
Cum să te confrunţi cu o Ducesă

CARTEA II

CAPITOLUL 11
Cum să creezi un Lup

CAPITOLUL 12
Sărind peste logică

CAPITOLUL 13
Uşa turnantă

CAPITOLUL 14
O criză de conştiinţă

CAPITOLUL 15
Minunata lume a karmei

CAPITOLUL 16
Când un bărbat iubeşte o femeie

CARTEA III

CAPITOLUL 17
Arta autodistrugerii

CAPITOLUL 18
Ceva de neconceput

CAPITOLUL 19
Super-turnătorul

CAPITOLUL 20
Toţi trădează

CAPITOLUL 21
Frumoasa şi bestia

CAPITOLUL 22
Menţinând cursul

CAPITOLUL 23
Roata destinului

CAPITOLUL 24
Zeul destinului contraatacă

CAPITOLUL 25
Inevitabilul

CAPITOLUL 26
O nouă misiune

CAPITOLUL 27
Un cuvânt desuet: Ironie

CAPITOLUL 28
Renăscând din propria cenuşă

CAPITOLUL 29
Ziua judecăţii

EPILOG
Ţara chefalilor

MULŢUMIRI
Note de subsol

Limba: romana

Nr.pagini: 544

Dimensiuni: 15X23

An aparitie: 2015

RECENZII