Procesul corporal

Procesul corporal. O abordare gestalt a lucrului cu corpul in psihoterapie - James I. Kepner


Lucrarea lui Jim Kepner mi-a fost prezentată de Tom Cutolo, Sinergist Rubenfeld şi coleg al meu. Procesul Corporal este o lectură obligatorie pentru toţi colegii care vor să înţeleagă şi să perceapă rolul corpului dintr-o perspectivă cu adevărat holistică.

Rezistenţa si procesul corporal

Toate psihoterapiile — fie ele comportamentale, analitice sau sistemice, fizice sau verbale — se confrunta mai devereme sau mai târziu cu fenomenul rezistenţei. în ciuda dorinţei sincere de schimbare exprimată de client, a celei mai inteligente analize şi a celor mai bine alese abilităţi ale terapeutului, progresul în terapie începe să scârţâie.

Clientul ştie ce at „trebui sau ar dori sa facă şi totuşi încă nu poate. Terapeutul poate întrezări o direcţie de creştere pozitivă, însă nu poate mobiliza clientul în acea direcţie.

Clientul, fie că este un individ sau un grup, un cuplu sau o familie, pare să submineze eforturile terapeutului de a-1 ajuta şi persistă în comportamentul care aparent este nesănătos.

Rezistenţa nu este un fenomen specific psihoterapiei. Atunci când consideri că ar trebui să fii mai asertiv (sau mai puţin asertiv), dar pur şi simplu nu poţi, atunci când ştii că ar trebui să-ţi faci treaba, dar pur şi simplu nu te poţi apuca—aceasta este rezistenţă.

Când un prieten întârzie în mod constant la întâniri, cu o scuză sinceră de genul „Indiferent cât de mult mă străduiesc, nu reuşesc să ajung nicăieri la timp” — aceasta este de asemenea rezistenţă.

Legat de procesele corporale, multor oameni li s-a spus în cursul anilor de şcoală să stea ia masă cu spatele drept sau să să stea drepţi în picioare şi totuşi să nu-şi poată menţină postura „corectă”, în ciuda celor mai bune intenţii - şi aceasta este rezistenţă.

Rezistenţa este otice schimbare pe care ştim că o dorim sau trebuie s-o facem, dar se pare di n-o putem realiza. Ceva ne stă în cale, împiedicând acea schimbare. Modul particular în care o terapie explică fenomenul rezistenţei este crucial pentru intervenţia terapeutului în astfel de procese.

Orientările centrate pe corp nu fac nici ele excepţie: modul în care manifestările corporale ale rezistenţei sunt identificate, definite şi înţelese este crucial pentru modalitatea de lucru a terapeutului cu un astfel de fenomen corporal.

In terapiile predominant verbale, rezistenţa se manifestă frecvent în mod indirect, prin aspecte de genul întârzierii sau neprezentării la şedinţe sau prin teme de casă neefectuate. In formele mai directe de rezistenţă, intervenţiile terapeutului par să-şi rateze ţinta: răspunsurile clientului la intervenţii sunt în mod constant negative, anumite subiecte sunt evitate ş.a.m.d.

Toate acestea se întâmplă şi în terapia centrată pe corp, dar cu o dimensiune în plus. Din moment ce mare parte din eforturile terapeutului centrat pe corp sunt destinate reducerii tensiunii musculare cronice şi a tulburărilor de postură, o formă frecventă de rezistenţă se observă atunci când tensiunea nu cedează eforturilor terapeutului.

Musculatura tensionată nu se relaxează ca răspuns la lucrul terapeutic. Tensiunea poate slăbi temporar, pe parcursul unei şedinţe, dar de îndată ce şedinţa se încheie, revine la nivelul iniţial.

Schimbările vizibile în tiparele musculare nu duc la schimbări consecutive în postură şi mişcare, de exemplu eliberarea musculaturii care ţine umerii aplecaţi în faţă nu face ca umerii să fie drepţi şi traşi în spate.

Care este semnificaţia unui astfel de fenomen? In continuare, voi discuta succint câteva dintre perspectivele alternative asupra fenomenului rezistenţei, în contrast cu viziunea Gestalt asupra rezistenţei....

Limba: romana
Nr. pagini: 310
Dimensiuni: 14X20
An aparitie: 2014

RECENZII