Procesul reamintirii. O cale noua spre creativitate

Procesul reamintirii. O cale noua spre creativitate

Joe Vitale, Daniel Barrett

In Procesul reamintirii ti se da rara ocazie de a face o schimbare radicala a conceptiei tale despre timp.

Orice urme ale vechii tale paradigme despre timp vor disparea probabil dupa primele zece pagini, iar asta e un lucru foarte bun.

In acest moment al istoriei putem cu siguranta sa ne folosim de toate schimbarile pozitive de paradigma pe care le putem gasi.

Schimbarea paradigmei despre timp este un inceput un, pentru ca iti influenteaza (literalmente) fiecare minut.

Schimband relatia cu timpul, iti vei schimba viata.

Fragmente din carte:

LEGEA ATRACŢIEI Şl PROBLEMA CU DORINŢELE

„Logica te poartă din punctul A în punctul B. Imaginaţia te poartă peste tot”.
Albert Einstein

Actul de „a dori” ne desparte de ceea ce credem că ne dorim. Când ne „dorim” un rezultat, creăm imediat o barieră în calea lui. Când credem că „avem nevoie” de acel rezultat, bariera devine şi mai mare.

Nevoia percepută declanşează frica de a nu avea, iar frica generează în corp reacţia de luptă sau de fugă. Să luăm exemplul unui important interviu, în vederea obţinerii unui job.

Devenim anxioşi - am nevoie de acest job iar creierul nostru interpretează această nevoie ca pe o nevoie reală, ca aerul, apa şi mâncarea.

Creierul gândeşte: am nevoie de acest job, altfel nu voi supravieţui. In acest moment, ne concentrăm cu adevărat numai pe supravieţuire.

Reacţia de luptă sau de fugă este o reacţie la stres cu care suntem înzestraţi pentru a ne proteja de pericol, pe care o avem de pe vremea când stres însemna că ne vânează un tigru sau că e gata-gata să ne înhaţe copilul din colibă.

Sistemul nervos simpatic şi sistemul adrenocortical se activează, secretând doze masive de adrenalină, noradrenalină şi alte substanţe chimice menite fie să te ajute să fugi foarte repede, fie să găseşti puterea supraomenească de a te lupta cu un animal de pradă ucigaş.

E foarte greu să te simţi bine când organismul tău secretă aceleaşi substanţe chimice pe care le-ar secreta dacă te-ai lupta cu un tigru cu colţi ascuţiţi.

Şi iată-te la interviul pentru acel job transpirând, hiperven-tilând şi incapabil să te concentrezi la ceva mărunt, deoarece creierul tău este hiperalertat, aşteptând tigrul să ragă ca să-ţi dai seama de unde va sări la tine.

Insă poţi schimba toate astea printr-o abordare diferită. Aşa cum spunea poetul Rainer Maria Rilke: „Dorinţele sunt amintiri din viitor”. „Amintindu-ţi” că rezultatul dorit de tine chiar există undeva în continuum-ul spaţiu-timp, nu mai e nevoie să fii tensionat, speriat sau să te mai îndoieşti în vreun fel.

Undeva, acel job îţi aparţine deja. Poţi să inviţi delicat şi cu graţie acea realitate în conştiinţa ta, căci ea este dej a în desfăşurare. Această destindere le permite experienţelor respective să intre în „câmpul” tău fără stres.

Câmpul tău cuprinde tot ceea ce eşti: şinele tău fizic, mental şi spiritual. Singurul efort pe care trebuie să-l faci e în direcţia unei stări unificatoare de conştiinţă.

Cu alte cuvinte, ne vom crea intenţionat o ecologie a sinelui, astfel încât să poată apărea şi să se poată dezvolta o stare unificatoare.

Eva Pierrakos, un medium din Viena, a ţinut între 1957 şi 1979, când a murit, o serie de 258 de sesiuni de channeling. Acestea au fost susţinute într-o stare de transă, ea atribuindu-le unui spirit numit doar Ghidul.

Per total au devenit cunoscute drept sesiunile Pathwork şi sunt disponibile gratuit pe www.pathwork.org. Sesiunea cu numărul 112, „Relaţia umanităţii cu timpul”, ne arată cum oamenii, fără să-şi dea seama, îşi pun singuri bariere în cale:

Teama de moarte provoacă o deplasare înapoi, spre deosebire de deplasarea naturală a timpului, care este în flux constant, armonios. Dacă poţi intra în ritmul său, vei fi în armonie.

Poţi face asta fiind în timp, în singura modalitate cu sens, folosindu-te de fiecare clipă şi de fiecare întâmplare pentru a evolua. Neferindu-te de viitor, nici nu va fi nevoie să-ţi fie teamă de el.

Neferindu-te de prezent, îl vei folosi bine, aşa încât să nu ţi se pară dezirabil să te strecori pe lângă el. Asta înseamnă fiinţare, chiar dacă încă nu este cea mai înaltă stare de fiinţare. Este starea în care eşti pe măsura dimensiunii timpului în care trăieşti.

Odată ajuns în această stare, urmezi curgerea ei naturală. Valul temporal te va purta natural şi cu blândeţe către următoarea dimensiune extinsă de care te temi atât de mult, pentru că încă nu-i poţi dovedi realitatea.

Pe de-o parte, gaba să ajungi în noua dimensiune, iar pe de alta, frica de necunoscut, sunt reacţii la ceea ce unei părţi din personalitatea ta i se pare atât de nesigur.

Prin aceste reacţii îţi restrângi evoluţia naturală şi dai naştere tensiunii, determinându-ţi forţele sufleteşti să acţioneze în direcţii opuse. Rezultatul este stagnarea din evoluţie, precum şi incapacitatea de a trăi pe deplin fiecare...


CUPRINS:

Cuvânt înainte
Prefaţă

Introducere de Daniel Barrett

CAPITOLUL 1. Despre ce e vorba

CAPITOLUL 2. Legea atracţiei şi problema cu dorinţele

CAPITOLUL 3. Cum să foloseşti procesul de reamintire

CAPITOLUL 4. Fie că îţi vine să crezi, fie că nu

CAPITOLUL 5. Procesul de reamintire în practică

CAPITOLUL 6. Cum să obţii echilibrul

CAPITOLUL 7. Cât de departe se poate ajunge?

Cuvânt final
Procesul reamintirii în acţiune

Limba: romana

Nr.pagini: 160

Dimensiuni: 13X20

An aparitie: 2015

RECENZII