Prospetimea clipei

Prospetimea clipei - Betty

Iluminarea
„Eu sunt această Bucurie nelimitată, acest torent de lumină! Eu simt această mişcare atemporală, universală, mereu nouă, mereu proaspătă, fără început şi fără sfârşit! Tot ce există este această inimă care vibrează, unică şi indivizibilă. Mai presus de orice imaginaţie, mai presus de simţuri, mai presus de cuvinte şi de orice înţelegere!”
Betty

Trezirea din visul de individualitate (iluminarea)

Seara zilei de 5 octombrie 2008 Soarele se duce încă o dată la culcare, inundând cerul scămos într-o lumină portocalie care se naşte, dansează şi moare. In fiecare secundă tabloul se transformă. Frumuseţea îmi apare ca fiind pasageră.

Mă aşez pe marginea patului şi privesc la pereţii de culoarea fructului de mango ai dormitorului. Nimic nu mişcă. Un teanc de cărţi se umple de praf pe etajera de lângă vechiul dulap de pin.

Agăţată pe perete, o litogravură reprezentând un grup de femei şaman îmi lasă impresia unei cărţi mortuare, ca şi întreaga mea viaţă, de altfel. Nu mai resimt niciun fel de emoţie. Nu mă mai simt în relaţie cu nimeni şi nimic şi nu-mi mai dau seama de dimensiunile spaţiale ca sus, jos, aproape sau departe.

Cineva bate la uşă de trei ori. Mă ridic şi mă duc să deschid: nimeni. Mă aşez din nou pe marginea patului când aud iarăşi bătând. De trei ori m-am dus să văd cine este, fără să descopăr care e originea acestui sunet percutant. Cine bate la uşa mea?

Răspunsul a venit cu viteza fulgerului: „Bate înăuntrul meu!” Sunt profund zdruncinată de această constatare. Sunetul se află în interiorul meu, nu în afară. Nu poate proveni deci dintr-o lume care ar fi separată de mine.

Dintr-odată mă simt plutind în vid, asemeni unui fir de praf de stele. Imi văd corpul întins la maximum, ca şi când ar fi un fir ce se întinde la infinit.

Simt o tensiune extremă când, deodată, realizez că sunt închisă într-o crisalidă. Cochilia ei opacă începe să crape şi simt cum alunecă în afară un fel de învelitoare de piele în care eram înfăşurată de la cap până la picioare şi care îmi întuneca vederea.

O văd învârtindu-se în spirală şi dispărând în neant.

Peretele camerei se preschimbă dintr-odată în oglindă. Mă apropii şi mă privesc. O faţă de opal, cu ochi pătrunzători, machiaţi delicat....

Limba: romana
Nr. pagini: 175
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2015

RECENZII