Psihoterapia ortodoxă. Calea tămăduirii după Sfinții Părinți - Ierotheos Vlachos

Psihoterapia ortodoxă. Calea tămăduirii după Sfinții Părinți

Ierotheos Vlachos
 

„Titlul cărții este "Psihoterapia ortodoxă" deoarece lucrarea de față prezintă învățătura Sfinților Părinți despre tămăduirea sufletului. Știu că termenul de psihoterapie este unul întrucâtva modern, fiind întrebuințat de mulți psihologi, psihoterapeuți și psihiatri pentru a exprima metoda pe care o aplică în tratarea nevroticilor. Întrucât, însă, mulți psihiatri nu cunosc învățătura Bisericii sau nu vor să o folosească, iar antropologia lor este cu totul diferită de antropologia și soteriologia Sfinților Părinți, deși am întrebuințat termenul psihoterapie, nu am expus și teoriile lor. Aș fi putut cu ușurință menționa și părerile pe care aceștia le împărtășesc cu privire la anumite teme, dintre care unele sunt în acord cu învățătura Sfinților Părinți, iar altele, cu totul contrare, urmând ca apoi să notez observațiile de rigoare, însă nu am voit acest lucru. Socotesc că este mai bine ca învățătura Bisericii să se facă auzită prin glasul Sfinților Părinți, fără amestecare. De aceea, am adăugat termenului psihoterapie epitetul ortodoxă, adică "Psihoterapia ortodoxă", pentru care o altă formulare posibilă ar fi "Calea tămăduirii ortodoxe".” († Ierotheos, Mitropolit de Nafpaktos și Aghios Vlasios)


„Se vorbește mult astăzi despre problemele psihologice. După mine, așa‑numitele probleme psihologice sunt, îndeosebi, probleme legate de gânduri, de întunecarea minții‑nous și de necurăția inimii. Inima necurată, așa cum este descrisă de Sfinții Părinți, mintea întunecată, cufundată într‑un întuneric greu, și gândurile întinate sunt cele care dau naștere tuturor așa‑numitelor probleme psihologice. Când omul se tămăduiește lăuntric, când descoperă locul inimii, își curățește puterea noetică a sufletului și o slobozește din robie pe cea rațională, nu are probleme psihologice sau, cel puțin, dacă ele există, sunt abordate corect. Trăiește fericita și neclătinata pace a lui Hristos. Spunem acestea, desigur, păstrând rezervele legate de bolile somatice ale sistemului nervos, datorate oboselii, epuizării, slăbirii și uzurii trupului.” († Ierotheos, Mitropolit de Nafpaktos și Aghios Vlasios)”

Întreaga Tradiție a Bisericii Ortodoxe țintește către tămăduirea omului, care înseamnă readucerea la viață a sufletului omorât prin păcat. Tămăduirea aceasta se izbândește cu ajutorul Tainelor și prin întreaga viață ascetică a Bisericii.

Însănătoșirea sufletului bolnav, readucerea la viață a minții moarte, curăția inimii necurate nu se ating prin sfaturi, nici cu medicamente, ci prin metoda ascetică a Bisericii, prin înfrânare, dragoste, rugăciune și paza minții de atacurile satanei prin gânduri. De aceea, Tradiția ortodoxă are o mare însemnătate pentru epoca noastră, fiind singura ce îl poate elibera și tămădui pe om de neliniștea și de sentimentul de nesiguranță pri­cinuite de moartea sufletului.

Când mintea și inima i se curățesc, omul se umple de harul Sfântului Duh și se vindecă duhovnicește. Sufletul se izbăvește de toate rănile sale și se face templu al Preasfântului Dumnezeu Celui în Treime. Omul devine adevărat preot al harului lui Dumnezeu și se împărtășește încă de aici de bunătățile Împărăției cerurilor. Acesta este omul adevărat, omul firesc, omul îndumnezeit prin har. Un creștinism fără această curățire și tămăduire nu este decât o utopie.

(Mitropolitul Ierótheos)

RECENZII