Purtatori de duh ai Rusiei de ieri si de azi vol 1

Traducere din limba rusa: Angela Voicila

Extras pag 108

Era in anul invrajbirii dintre mitropolitul Antonie si mitropolitul Evloghie. Eu am plecat din Paris la Cannes; acolo slujeam in fiecare zi. Si, odata, am avut un vis. Parca ma aflam intr-un oarecare oras imens. Se pare ca Moscova... Insa chiar periferia lui. Nu mai erau strazi, ci doar niste casute imprastiate ici-colo... Un loc denivelat... Gropi argiloase... Apoi buruieni si un camp nesfarsit. Ma pomenesc intr-una din casute, mai degraba intr-o izba taraneasca. Sunt imbracat in rasa, fara panaghie arhiereasca, dar totusi se stie ca eu sunt arhiereu. In izba sunt 10-15 oameni. Toti, fara exceptie, sunt din poporul simplu. Nici bogati, nici renumiti, nici invatati. Toti tac. Se misca alene, precum mustele de toamna pe geam, inainte de gerul iernii... Eu nu vorbesc, si nici nu pot sa vorbesc: ei nu au putere sa asculte nici mustrarile, nici povetele si in genere nimic dumnezeiesc. Sufeltul lor este atat de ranit - si de pacate, si de napaste, si de neputinta de a se ridica din cadere, incat parca sunt niste oameni cu pielea arsa, de care nu ai voie sa te atingi catusi de putin... Si eu, simtind aceasta, tac...

RECENZII