Razboaiele Lumii Pamantene, cele doua razboinice

Razboaiele Lumii Pamantene, cele doua razboinice - Licia Troisi


...Fragmente:

...Lonerin o săltă pe Dubhe pe umeri şi începu să alerge cu toată puterea pe care o avea în picioare. Nu avea timp să se gândească la un plan.

Lucrul important în acel moment era să se îndepărteze în grabă de peşteră: cei trei membri ai Breslei aveau să se elibereze de-acolo destul de repede.

Ploaia continua să cadă fără încetare, lăsând să curgă o perdea de abur între el şi restul pădurii. Se împiedică într-o rădăcină şi căzu la pământ, alunecând pe o distanţă de câţiva metri în noroi.

Greutatea lui Dubhe îl făcu să se afunde cu fapt în mocirlă. Se ridică în genunchi, iar dinţii îi clănţăneau.

Privi în jur, cuprins de nelinişte, şi totul i se păru identic: frunzele, copacii, cerul nemilos de deasupra lui. Era inutil să continue fără să ştie dacă aceea era direcţia bună.

„Calm, calm...“

Scoase acul cu mâna rămasă liberă şi rosti vraja. Lumina slabă, albăstruie indica o direcţie în spatele lui. Se înşelase.

„La naiba!“

O ridică din nou pe Dubhe, încă leşinată, şi începu iar să alerge.

- Dubhe! Dubhe, te-ai trezit?

Un tunet acoperi orice alt sunet.

-Te duc într-un loc uscat! Nu-ţi face griji.

Adevărul era că nu avea idee încotro se duceau. Singura călăuză era acel fir de lumină care lumina flori cărnoase şi frunze uriaşe, înainta orbeşte, dar nu putea face altfel.

După puţin timp, pădurea deveni şi mai deasă, iar Lonerin sima că picioarele îl lasă din pricina oboselii. Să continue cu fata pe umerii era greu, dar lumina acului continua să indice drept înainte. Nu se putea opri: trebuia să o ducă pe Dubhe ia adăpost.

Ramurile îi bciuiau faţa şi, ca să continue, fu nevoit să se aplece,ii Pătrunse intr-un fel de galerie unde plantele formau un tunel întunecat şi îngust.

Se opri pentru o clipă. Nu reuşea să înţeleagă unde se afla, nici cum ajunse acolo. Firul de lumină coti spre dreapta. Nu se mai întâmplase aşa ceva înainte, iar Lonerin ezită pentru o clipă.

Lucrul pozitiv era că, cel puţin acolo, Înăuntru, nu ploua, şi o furnicătură ciudată In mâini îi dădu senzaţia că o vrajă atrăgea firul de lumină.

Simţea că nu există pericol şi hotărî să continue. O lăsă pe Dubhe sa-i alunece de pe umeri şi o puse pe pământ. O apucă de un braţ şi începu să o târască.

Inaintâ de-a buşilea pentru o bună bucată de drum. Galeria deveni şi mai îngustă, şi în acel punctării fost imposibil să se întoarcă.....

Limba:Romana
Pagini: 383 
Dimensiuni: 14X20
Data aparitiei:2015

RECENZII