Razboiul nevazut

…având ca sursă de inspiraţie traducerea manuscrisă a unei lucrări apusene pe care a îndreptat-o, a împodobit-o cu învăţătura Sfinţilor Părinţi şi a extins-o până la a o dubla ca întindere, Sfântul Nicodim Aghioritul a alcătuit o carte devenită clasică pentru literatura ascetică a Ortodoxiei: Războiul nevăzut.

Aceasta a cunoscut numeroase ediţii, răspândindu-se mai apoi în toată lumea ortodoxă şi bucurându-se de o mare popularitate. Ea a fost foarte apreciată de mari trăitori ai vieţii de nevoinţă, care s-au folosit de cuvintele ei.

Ştim, de pildă, că Sfanţul Nectarie de la Eghina o preţuia foarte mult, după cum citim în biografia sa . De asemenea, Cuviosul Paisie Aghioritul o recomanda, alături de alte scrieri duhovniceşti, atât celor începători în cele ale nevoinţei, cât şi celor mai avansaţi, ca o carte care „ajută foarte mult" şi este „absolut necesară" .

La câteva decenii după apariţia Războiului nevăzut, părinţii ruşi nevoitori din Sfântul Munte au dorit să aibă această carte în limba lor şi i-au propus Sfântului Teofan Zăvorâtul, colaboratorul lor apropiat, să o traduca.

Sfântul Teofan, autorul şi editorul a numeroase carti duhovniceşti şi în acelaşi timp traducătorul Filocaliei şi a numeroase scrieri patristice în limba rusă, precum şi un iscusit lucrător al rugăciunii, a primit cu bucurie această ascultare.

El însă nu s-a mărginit numai la a o traduce, ci a supus-o unui atent proces de transformare şi rescriere menit să o facă mai accesibilă cititorului de rând şi mai fidelă duhului ortodox.

Intr-o scrisoare trimisă unui prieten în timp ce lucra la Războiul nevăzut, Sfântul Teofan scria: „Eu nu o traduc, ci o redau liber cu cuvintele mele... adăugând, eliminând şi modificând faţă de original".

După ce a terminat munca de editare, el scria: „Este foarte retuşată, încât nici stareţul Nicodim însuşi nu ar mai recunoaşte-o. Am vrut să spun totul mai pe înţeles...".

Aşadar, Sfântul Teofan Zăvorâtul s-a arătat mai riguros în prelucrarea cărţii. Modificarea cea mai importantă pe care a adus-o a fost înlocuirea capitolelor despre rugăciune, care conţineau meditaţii de inspiraţie apuseană, cu alte capitole scrise de el însuşi, pe baza bogatei sale experienţe, în care expunea învăţătura ortodoxă despre rugăciunea inimii.

La sfârşitul muncii sale, Sfântul Teofan s-a arătat mulţumit. El scria: „Va fi o cărticică foarte folositoare".

Practic, el alcătuise o variantă mai uşor de înţeles pentru omul de rând, îmbogăţită cu propriile sale cunoştinţe, curăţită de posibile pietre de poticnire şi capabilă să îl călăuzească pe cititor spre dobândirea rugăciunii neîncetate…



CUPRINS:

Prefaţă

Cuvânt înainte la ediţia Sfântului Teofan Zăvorâtul

Cuvânt înainte la ediţia Sfântului Nicodim Aghioritul

Partea întâi

1.In ce constă desăvârşirea creştină? Pentru dobândirea ei este nevoie de luptă. Patru lucruri de neapărată trebuinţă pentru victoria în această luptă

2.Niciodată nu trebuie să ne încredem în noi sau să ne bizuim pe noi înşine în nici un lucru

3.Despre nădejdea numai în Dumnezeu şi despre încrederea în El

4.Cum poate cineva cunoaşte dacă lucrează cu neîncredere în sine şi cu desăvârşită încredere în Dumnezeu

5.Despre părerea greşită a multora, care socotesc prea multa mâhnire o virtute

6.Câteva sfaturi care servesc la stabilirea limitelor şi întinderii neîncrederii în sine şi a nădejdii desăvârşite în Dumnezeu

7.Despre cum se cuvine a ne deprinde mintea noastră, ca să nu sufere de neştiinţă

8.De ce nu judecăm drept lucrurile şi în ce fel putem ajunge la o judecată dreaptă asupra lor.

9.Despre păzirea minţii de prea multele cunoştinţe fară de folos şi de curiozitatea deşartă

10.Cum să-ţi deprinzi voinţa ca în toate faptele ei, dinăuntru şi dinafară, să aibă ca scop final numai a bineplăcea lui Dumnezeu

11.Câteva aduceri aminte care pot îndemna voinţa noastră a dori ca în orice faptă să fim bineplăcuţi lui Dumnezeu.

12.Despre multele dorinţe şi înclinaţii ale omului şi despre lupta dintre ele

13.Despre cum se cuvine a lupta împotriva voinţei celei iraţionale a simţurilor şi despre faptele voinţei necesare pentru a dobândi deprinderea virtuţilor

14.Ce se cuvine a face când voinţa superioară şi raţională pare a fi cu totul biruită de voinţa inferioară şi de vrăjmaşi

15.Despre aceea că lupta trebuie dusă neîncetat şi cu bărbăţie

16.Cum trebuie să se pregătească ostaşul lui Hristos pentru luptă dimineaţa

17.In ce ordine trebuie să ne luptăm cu patimile noastre

18.Cum să lupţi împotriva izbucnirilor neaşteptate ale patimilor

19.Cum să lupţi împotriva patimilor trupeşti

20.Cum să biruieşti trândăvia

21.Despre ocârmuirea şi buna folosinţă a simţurilor din afară

22. Despre faptul că aceleaşi obiecte simţite, despre care am vorbit, devin mijloace şi unelte pentru buna ocârmuire a simţurilor noastre, dacă de la ele vom trece la gândirea despre întruparea lui Dumnezeu Cuvântul şi
ia tainele vieţii, pătimirii şi morţii Lui

23.Cum să treci de la impresiile simţurilor la învăţăminte de suflet ziditoare

24.Sfaturi generale pentru folosirea simţurilor

25.Despre cum să ocârmuim limba

26.Cum să ne îndreptăm imaginaţia şi memoria

27.Ostaşul lui Hristos trebuie să evite cu orice chip neliniştile şi tulburările inimii, dacă voieşte să-i biruiască pe vrăjmaşii săi

28.Ce trebuie să facem când suntem răniţi în luptă.

29.Ce fel de rânduială foloseşte diavolul în purtarea războiului duhovnicesc şi cum înşeală pe oameni potrivit stării fiecăruia

30. Cum îi ţine diavolul pe păcătoşi în robia păcatului

31.Cum îi ţine vrăjmaşul în mrejele sale pe aceia care îşi cunosc starea lor nenorocită şi voiesc să se izbăvească de ea, dar nu se apucă de lucru. Şi pentru ce hotărârile noastre cele bune adesea nu sunt duse la îndeplinire .

32.Despre uneltirile vrăjmaşului împotriva celor care au pornit pe calea cea bună

33 Cum abate vrăjmaşul de la faptele bune şi le strică pe acestea

34.Cum întoarce vrăjmaşul chiar şi virtuţile spre paguba celor ce le lucrează
35.Câteva sfaturi de folos pentru biruinţa asupra patimilor şi dobândirea virtuţilor

36.Despre ordinea dobândirii virtuţilor

37.Ce dispoziţie trebuie să avem pentru a câştiga virtuţile şi cum să le deprindem pe fiecare dintre ele

38.Trebuie să ne deprindem în virtuţi cu toată osârdia şi neîncetat .

39.Nu trebuie să eviţi prilejurile de a face bine

40.Se cuvine a iubi toate prilejurile ce duc la câştigarea faptelor bune şi îndeosebi pe cele ce necesită mai multă osteneală

41.Cum poţi spori într-una şi aceeaşi virtute în felurite situaţii

42.Cât timp trebuie să se nevoiască cineva pentru fiecare virtute şi care sunt semnele sporirii întru aceasta

43.Despre faptul că nu se cuvine a dori foarte tare slobozirea de chinurile pe care le răbdăm, ci să ne lăsăm cu totul în voia lui Dumnezeu.

44.Prevenire cu privire la sfaturile cele rele ale diavolului, prin care ne îndeamnă la nevoinţe peste măsură

45.Dacă judecăm aspru pe cei de aproape, aceasta se întâmplă din înalta părere de sine şi din îndemnul diavolului. Cum să biruim această înclinaţie

46.Despre rugăciune

47.Ce este rugăciunea minţii sau lăuntrică şi de câte feluri este

48.Cum să înveţi să te rogi în acest chip

49.Despre rugăciunea cu cuvintele proprii

50.Despre rugăciunile scurte sau scurtele suspinuri de rugăciune către Dumnezeu

51.Despre rugăciunea lui Iisus

52.Sfaturi pentru reuşita în deprinderea rugăciunii

53.Locul rugăciunii în războiul nevăzut

Partea a doua

1.Despre Preasfânta Taină a Euharistiei

2.Cum se cuvine să primească cineva Sfânta Taină a Euharistiei sau să primească pe Hristos Domnul în chip tainic — în Sfintele Taine

3.Cum să aprindem în noi înşine iubirea de Dumnezeu prin adâncirea în Taina Euharistiei

4.Despre împărtăşirea duhovnicească

5.Despre recunoştinţa faţă de Dumnezeu

6.Despre lăsarea în voia lui Dumnezeu

7.Despre căldura inimii şi despre răceala şi uscăciunea acesteia

8.Despre păzirea şi cercetarea conştiinţei

9.Despre pregătirea de luptă cu vrăjmaşii în ceasul morţii

10.Despre cele patru ispite aduse de vrăjmaşi în ceasul morţii. Prima ispitire — împotriva credinţei - şi despre mijloacele pentru biruirea ei

11.A doua ispită în ceasul morţii - deznădejdea

12.A treia ispită în ceasul morţii - slava deşartă

13.A patra ispită din ceasul morţii – nălucirile

14.Despre pacea duhovnicească a inimii

15.Despre mijloacele de păstrare a păcii lăuntrice

16.Pacea din inimă se statorniceşte încetul cu încetul

17.Pentru pacea inimii trebuie să fugi de onoruri şi să iubeşti smerenia şi sărăcia

18.Sufletul trebuie să rămână însingurat în sine, pentru ca Dumnezeu să-1 umbrească cu pacea Sa

19.Despre înţelepciunea cuvenită în privinţa faptelor iubirii pentru cei de aproape, pentru a ne păstra pacea sufletească

20.Lepădând voia sa, sufletul trebuie să se predea pe sine lui Dumnezeu

21.Nu căuta plăceri şi desfătări, ci numai pe Dumnezeu

22.Nu te împuţina la suflet atunci când pacea lăuntrică se retrage sau se curmă

23.Multe sunt uneltirile vrăjmaşului pentru a ne răpi pacea lăuntrică. Păzeşte-te

24.Nu trebuie să te tulburi pentru sărăcirea simţămintelor duhovniceşti şi pentru alte ispite lăuntrice

25.Toate ispitele ne sunt date spre folosul nostru

26.O doctorie împotriva tulburării provocate de unele mici greşeli şi slăbiciuni

27.Cel ce este tulburat trebuie îndată să-şi redobandeasca pacea sufleteasca

Limba: romana
Nr.pagini: 296
Dimensiuni:
An aparitie: 2013

RECENZII