Reflectiile unui Blog-Trotter. Musings of a Blog-Trotter

Reflectiile unui Blog-Trotter. Musings of a Blog-Trotter - Ioana Nitobe Lee

…cartea este dintr-o colecţie de blog-entry-uri pe care le-am scris între anii 2009 şi 2013. Ele exprimă, pur şi simplu, unele gânduri pe care le-am avut la vremea respectivă.

Ceea ce am scris a fost adevărat. Insă acum nu mai sunt de acord cu modul în care am scris. Nu pentru că lucrurile s-au schimbat, ci pentru că structura mea interioară este alta...

Fragmente:

Latura criminalistică a S.U.A.

Am de făcut o confesiune: sunt fascinată intr-un mod morbid de cazuri cu crime şi de criminalii în serie, în special. Cu mult înainte de a mă muta în Statele Unite, urmăream tot felul de emisiuni cu profil criminalistic ce prezentau diferite cazuri.

Majoritatea criminalilor erau bărbaţi atrăgători, tineri, albi, care se dovediseră a fi, în mod evident, nişte creaturi foarte bolnave (nici nu puteau fi numiţi fiinţe omeneşti).

Aşadar, având în minte toate astea, mă pregăteam să mă confrunt cu Statele. Eram gata să mă lupt, să observ şi să demasc toate activităţile criminale pe care ştiam că le voi întâlni în America.

Imi amintesc prima mea zi petrecută afară din apartament. O zi frumoasă şi însorită de vară, în Washington D.C.

Am ieşit la plimbare înarmată cu o forfecuţă pentru unghii şi o privire dură: „nu te pune cu mine!'' - era mesajul către orice bărbat alb pe lângă care treceam, mai ales către cei ce „semănau" a criminali şi spuneau „salut!", sau îmi adresau o privire prietenoasă, zâmbitoare.

Ştiu de ce eşti în stare! - le transmiteam eu prin ochii scăpărători. Şi nu mă sperii. Tatăl meu a trimis la închisoare criminali ca tine timp de 40 de ani!” (el fiind judecător penalist).

Eram extrem de prudentă în locuri publice ca: librarii, restaurante şi mail-uri. Criminalii mişunau peste tot; puteai să te prinzi după feţele lor, după ochii lor albaştri, după tricourile, şorturile şi pantofii sport.

Pe cine credeau ei că păcălesc cu îmbrăcămintea aia? Eram în stare să încep să strig ori de câte ori trecea pe lângă mine un bărbat american alb.

Şi am speriat destui asemenea „criminali”... „îmi cer scuze, nu am vrut să vă fac să tresăriţi!” - îmi spuneau. Ştiam eu mai bine, însă, cum stăteau lucru-fie.

Erau americani; iar întreaga lume ştie că asta înseamnă criminali. Mi-am suspectat vecinii, socrul şi, uneori. îmi suspectam chiar şi soţul.)

Intr-o zi, într-un restaurant, m-am dus la baie. Am inspectat prudent în jur, spălându-mi mâinile. In timp ce erau la uscător, am simţit deodată o prezenţă... creatura malefică era chiar în spatele meu, pregătită să atace.

O simţeam cu acuitate, deşi nu făcea niciun zgomot. Criminalul era acolo.

M-am întors foarte lent şi, cu cea mai dură privire şi cu cea mai aspră şi puternică voce, am întrebat: „CE VREI?" O bătrânică de vreo 80 de ani, blondă, cu ochi albaştri, tresărind brusc, mi-a răspuns şoptit Aşteptam să-mi usuc mâinile."....

Limba: romana
Nr. pagini: 359
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2015

RECENZII