Respiraţia - o nouă ştiinţă a unei arte pierdute

Respiraţia - o nouă ştiinţă a unei arte pierdute

James Nestor

Dar de ce trebuie să învăţ cum să respir? Toată viaţa mea am respirat.
    Această întrebare, pe care probabil ţi-o pui acum, m-a sâcâit constant încă de când mi-am început cercetările. Presupunem, în dezavantajul nostru, că respiraţia e o acţiune pasivă, ceva ce se întâmplă în mod firesc: respiri, trăieşti; nu mai respiri, mori. Dar respiraţia nu este un proces binar. Şi cu cât exploram mai profund în acest subiect, cu atât mai implicat mă simţeam la nivel personal în răspândirea acestui adevăr fundamental.
    Asemenea majorităţii oamenilor ajunşi la maturitate, m-am confruntat şi eu cu probleme respiratorii de-a lungul vieţii. Aşa am ajuns la cursurile de respiraţie cu ani în urmă. Şi precum celor mai mulţi dintre noi, am descoperit că niciun medicament antialergic, niciun inhalator, nicio combinaţie de suplimente sau regim alimentar nu e de mare ajutor. În cele din urmă, „pulmonauţii" de nouă generaţie au fost cei care mi-au oferit un tratament, ba chiar mult mai mult de-atât. Un om obişnuit va respira de circa 10000 de ori până când va termina de citit această carte. Dacă îmi fac treaba bine, începând de acum, cu fiecare respiraţie a ta vei înţelege mai bine ce reprezintă şi cum trebuie făcută. De douăzeci de ori pe minut, de zece ori, pe gură, pe nas, prin canulă traheală sau tub de oxigen — respiraţia nu e la fel. Modul în care o facem chiar este important.
    Când vei fi respirat de 1000 de ori, vei fi înţeles deja de ce omul modern este singura specie care are dinţii strâmbi, şi de ce acest lucru are legătură cu respiraţia. Vei înţelege cum ni s-a deteriorat capacitatea de a respira de-a lungul erelor, şi de ce oamenii cavernelor nu sforăiau.