Romanii in mileniul de intuneric, sec. III-XIV

thumb
Preț: 55,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
alertă stoc
Editura:
Anul publicării: 2016
Pagini: 448

DESCRIERE

Romanii in mileniul de intuneric, sec. III-XIV

Marius Finca

 

 

 

ALŢI ÎMPĂRAŢI DACO-TRACI DIN SECOLUL AL IV-LEA

IOVIAN

El a domnit doar opt luni. Era tot dac de origine, născut la Singidunum (azi Belgrad) în anul 331, fiul lui Flavius Varronianus, comandantul gărzii personale a împăratului Constantius II. Iovian calcă pe urmele tatălui, ajungând şi el în aceeaşi funcţie în 363. Aşa îl găsim în campania împăratului Iulian contra perşilor.
Ammianus Marcellinus lasă să se înţeleagă că după ce Salutius, prefectul pretorian al Orientului a refuzat purpura imperială la moartea lui Iulian, Iovian a fost confundat cu un alt Iovi-an sau Iovianus, notar şef, şi astfel a ajuns împărat.
Incheie o pace umilitoare cu perşii prin care pierde cele cinci provincii romane de Ia est de Tigru cucerite de Diocleţian şi Galeriu. A cedat perşilor şi regatul Armeniei.
Iovian îşi îndreaptă în schimb atenţia spre interior pentru a rezolva problemele religioase şi sociale. Sosit la Antiohia, el revocă edictele lui Iulian contra creştinilor şi labarumul lui Constantin Cel Mare devine din nou stindardul de luptă al armatei.
Dă un edict de toleranţă prin care este pedepsită utilizarea ritualurilor magice, apoi un altul prin care ordonă arderea bibliotecii din Antiohia - oare ce comori culturale s-au pierdut pentru totdeauna? - şi imediat un altul prin care condamnă la moarte pe cei care aduceau ofrande zeilor tradiţionali.
A extins pedeapsa cu moartea, pe 23 decembrie 363, la toţi cei care participau la ceremonii „păgâne”, fie ele chiar private. Toate acestea sub influenţa episcopului Atha-nasius pe care l-a repus în scaunul arhiepiscopal de Alexandria.
Mulţi autori antici spun că Iovian era de o inteligenţă modestă, dar cu un fizic robust şi înclinat spre excese gastronomice şi bahice.
Deşi comportamentul său nu avea prea multe în comun cu învăţăturile lui Iisus Hristos, cu iubirea de oameni propovăduită de Mântuitor, cumpătarea şi postul, dacul nostru Iovian este considerat un mare împărat creştin, iar Atanasie un sfânt, atât la catolici, cât şi la ortodocşi.
............
VALENTINIAN I

Numit şi cel Mare, Valentinian I a fost împărat al întregului imperiu între anii 364 şi 375. L-a făcut co-împărat pe fratele său Valens. S-a născut la Cibalis (azi Vin-kovici in Croaţia) în 321.
Tatăl său, Graţian, a fost un viteaz ofiţer în armata romană în vremea împăraţilor Constantin şi Constans, şi, după formula deja consacrată de predecesorii săi geţi, a promvat în rang, prin merite personale, până la gradul de conte (comes/comites) în Africa şi Britania.
Şi Valentinian intră în cadrul forţelor armate spre anul 340, iar în vremea împăratului dac Iovian ajunge tribun/comandant al „«cutărilor”, elita infanteriei.
La moartea lui Iovian, Valentinian este propus împărat, propunere acceptată la 26 februarie 364. Imediat el fi numeşte pe Valens, fratele său mai mic co-împărat, pentru stabilitate şi se concentrează pe organizarea administrativă şi militară. Valens este subordonat fratelui său, care i-a încredinţat provinciile estice, Valentinian preferând să rămână cu Italia, Galia, Africa şi Illiricum (Balcanii).
De remarcat că aproape totdeauna împăraţii principali sau auguştii doreau să aibă sub control Balcanii, de unde îşi trăgeau obârşia cei mai mulţi dintre împăraţii secolelor III-IV, şi de unde se recrutau cei mai destoinici soldaţi în armata romană.
Istoricul latin Ammianus Marcellinus (330 — 395) scrie („Res Gestae”, voi. XVI, 10, 7) privitor la intrarea lui Constantius în anul 353, în Roma, pupă ce l-a învins pe Magnentius: „acoperiţi de mantale purpurii s-au strâns în jurul draconilor, legaţi de vârfurile aurite şi ferecate în pietre strălucitoare ale suliţelor
----------------------------
DIN CUPRINS:
 
Prefaţă
Cuvânt introductiv (la ediţia I)
Cuvant-inainte la lucrarea Adevăruri ascunse, autor Constantin Olariu Arimin
PARTEA I
Geţii in Europa Dacii după Decebal
Dada lui Regalian — Statul independent al Dadei, 258 - 270 Vizigeţii
Danemarca, numită si Dacia
Carolus Lundius, suedezul mândru de originea getici a neamului său Galii
Carol cel Mare Germanii
Ducatul Normandiei Sciţii din insulele britanice
Concluzii — geţii în vestul Europa
Ostrogoţii
Concluzii — goţi
PARTEA a II-a
Basileia ton Romaion sau Imperiul Romanilor
Dacia după Burebista
Dinastia severilor
Alţi împăraţi geţi ai secolului al III-lea
Tetrarhaia
Constantin Cel Mare
Urmasii lui Constantin

 

 

Limba: romana

Nr.pagini: 448

Dimensiuni: 16X23

An aparitie: 2016

RECENZII

Rating general
5 (1 recenzie)
5 stele
1
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stea
0
Spune-ne opinia ta despre acest produs!
scrie o recenzie
5
acum 4 luni
-+

Foarte buna

O carte extraordinară ce merita citita
0|0.răspunde|raportează
Created in 0.0336 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.