Sacrul si profanul

Sacrul si profanul sunt doua modalitati de a fi in Lume, doua situatii existentiale asumate de om de-a lungul istoriei sale.

Ele nu prezinta interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice.

De fapt, cele doua moduri de a fi, sacrul şi profanul, sunt determinate de diferitele pozitii pe care omul le-a cucerit in Cosmos si sunt importante atat pentru filozofi, cat si pentru orice cercetator care doreste sa cunoasca dimensiunile posibile ale existentei umane. Mircea Eliade

Fragment din carte:

…trebuie spus ca experienta religioasa a spatiului neomogen este primordiala si poate fi omologata unei "intemeieri a Lumii''.

Nu este nicidecum vorba de o speculatie teoretica, ci de o experienta religioasa primara, anterioara oricarei reflectii asupra Lumii.

Constituirea Lumii este posibila datorita rupturii produse in spatiu, care dezvaluie "punctul fix" axul central al oricarei orientari viitoare.

Cand sacrul se manifesta printr-o hierofanie oarecare, nu se produce doar o ruptura in spatiul omogen, ci si revelatia unei realitati absolute, care se opune non-realitatii imensei intinderi inconjuratoare.

Manifestarea sacrului intemeiaza ontologic Lumea

In intinderea omogena si nemarginita, unde nu exista nici un punct de reper si nici o posibilitate de orientare, hierofania dezvolta un ''Punct fix'' absolut, un "Centru"

Se poate asadar vedea cum anume descoperirea, adica revelatia spatiului sacru, are pentru omul religios o valoare existentiala; nimic nu poate incepe, nimic nu se poate face fara o orintare prealabila, si orice orientare presupune dobandirea unui punct fix.

Iata de ce omul religios s-a straduit sa se aseze in "Centrul Lumii". Ca sa traiesti in Lume trebuie mai intai sa o intemeiezi, si nici o lume nu se poate naste in ''hoasul'' spatiului profan, care este omogen si relativ.

Descoperirea sau proiectia unui punct fix "Centrul", echivaleaza cu Facerea Lumii; exemplele ce urmeaza vor demonstra cat se poate de limpede valoarea cosmogonica a orientarii rituale si a construirii spatiului sacru.

Pentru experienta profana, spatiul este, dimpotriva, omogen si neutru; nu exista nici o ruptura care sa determine deosebiri calitative intre diversele parti ale masei sale.

Spatiul geometric poate fi impartit si delimitat in orice directie, dar structura sa nu determina nici o diferentiere calitativa si nici o orientare…
……………………


CUPRINS:

Cuvant inainte la editia franceza
Introducere

I. Spatiul sacru si sacralizarea lumii

II. Timpul sacru si miturile

III. Sacralitatea Naturii si religia cosmica

IV. Existenta umana si viata sanctificata

Elemente bibliografica


Autor: Mircea Eliade

Limba: Romana
Nr.pagini: 168
Dimensiuni: 13x20
An aparitie: 2013

RECENZII