Scufundarea libera (fara respiratie)

Scufundarea libera (fara respiratie) - Dagmar Andres-Brummer


…chiar şi presiunea parţială a oxigenului (p02) şi nivelul pH-ului din sânge ajută la controlul respiraţiei, însă într-o mult mai mică măsură comparativ cu pC02. Chemo-receptorii ce înregistrează presiunea parţială a oxigenului, se află în crosa aortei şi în sinusul carotidian.

In cazul în care înregistrează o presiune a oxigenului în creştere, ei trimit semnale către centrul respirator. Cu toate acestea, minut-volumul respiraţiei pulmonare creşte numai în cazul unei valori a p02 mai mică de 50 mmHg, la momentul în care se instalează de fapt hipoxia arterială.

Insă reglarea respiraţiei nu este atât de nereceptivă la presiunea parţială a oxigenului precum pare. Dacă am putea menţine constantă valoarea pC02 în sânge, atunci influenţa p02 asupra controlului respiraţiei ar fi vizibil mai puternică decât este în realitate.

Pentru scufundătorii de performanţă, care înainte de scufundarea contratimp scad valoarea presiunii parţiale a dioxidului de carbon prin hiperventilaţie, pare că în practică p02 este stimulul hotărâtor.

Presiunea parţială a oxigenului ne permite de fapt să încheiem procesul de ţinere a respiraţiei -care duce la o hipoxie puternică.

Nivelul pH-ului din sângele arterial este menţinut constant la 7,40 prin intermediul unui sistem tampon. Respiraţia are sarcina de a menţine echilibrul acid-alcalin. Când nivelul pH-ului sanguin scade, creşterea numărului de ioni de H+ din sânge duce la generarea unui „motor al respiraţiei" suplimentar. Dioxidul de carbon este eliminat şi mai rapid prin respiraţie, iar nivelul pH-ului ajunge din nou în limitele normale.

Limba:Romana
Pagini: 142
Dimensiuni: 13X20
Data aparitiei:2015

RECENZII